Ce este considerat noroc în munca spirituală?

938.01Întrebare: Când grupul de zece simte că a atins succesul, adică starea de „îmbrățișare cu Creatorul”, cum îi poate întoarce plăcere Creatorului pentru acest noroc?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să se ridice mai presus de sine și să facă un act de dăruire cu prietenii. În acest fel, creăm o stare între noi în care primim lumina superioară de dragul Creatorului.

Întrebare: Dacă o persoană este răsplătită cu credință mai presus de rațiune, acest lucru poate fi considerat noroc?

Răspuns: Da, este și acesta noroc.

Întrebare: Cu toate acestea, norocul depinde în mare măsură de rădăcina sufletului, iar mediul nu poate influența succesul 100%, nu?

Răspuns: Mediul poate influența o persoană, iar o persoană poate influența conexiunea sufletului său cu Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 29.02.24, Baal HaSulam – Șamati – Art.92 – Explicația discernământului Noroc

I.A.(Inteligenţa Artificială) va face totul mai bun sau mai rău?

Întrebare: Banca Daneză Saxo face predicții în fiecare an. Potrivit prognozei, în 2024 lumea va fi amenințată de inteligența artificială care va crea aproape tot conținutul de pe Internet, iar oamenii vor înceta masiv să creadă în informații; vezi și auzi, dar să nu crezi.

Mi s-a arătat recent un videoclip cu dvs. și cu mine, cu vocile noastre rostind prostii totale și nu poți spune că este fals. Asta nu vă sperie?

Raspuns: Nu.

Observație: Se spune că va fi răspândită anul viitor.

Răspunsul meu: Și ce? Foarte bine.

Întrebare: Ce este bun la asta?

Raspuns: Oamenii realizează și își vor da seama că toate acestea sunt înșelăciuni și minciuni și vor fi deja precauți cu privire la orice.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-mi cred propriilor ochi sau urechi?

Raspuns: Nu, dar noi înșine am construit o astfel de lume în care minciunile devin acum din ce în ce mai evidente. Și este foarte bine că înțelegem că este o minciună și că nu trebuie să credem nimic.

Întrebare: Deci credeți că acesta este scopul guvernării superioare, să ne aducă la acest sentiment că nu am încredere în nimeni, nu pot avea încredere?

Raspuns: Da.

Întrebare: În cine ar trebui să am încredere atunci?

Raspuns: În nimeni, nici în tine.

Întrebare: Nici în mine? Deci văd, aud și nu cred?

Raspuns: Desigur.

Întrebare: Atunci unde este acea frânghie?

Raspuns: Nu există frânghie. Nu există nimic de care să ne ținem, și doar trăim.

Întrebare: Ei bine, nu am încredere în informații. Dar persoana care este lângă mine, pe care nu o văd pe ecran, vorbesc cu ea, pot avea încredere în ea?

Raspuns: Vom fi forțați să ne scurtăm viața, să o restrângem la o stare în care să avem încredere unul în celălalt, să avem încredere în niște mici conexiuni dintre noi. Și asta este, nu mai e nevoie de nimic.

Întrebare: După ce toată credința va fi ucisă în mine, voi vrea așa cum spuneţi întotdeauna, să mă apropii de cineva, să fiu în conexiune cu ei și să-i cred?

Raspuns: Nu, va fi doar la un nivel de “iti dau o bucata de paine, tu imi dai cartofi”; asta este așa și cealaltă este așa.

Comentariu: Se numește „schimb în natură”.

Răspunsul meu: Un fel de schimb în natură pentru că la acel nivel putem înțelege clar ce facem, în ce stări ne aflăm, în ce relații. Și asta este. De ce ar fi mai mult?

Întrebare: Totuși, de ce ne oferă această stare de a tăia totul: toate speranțele, toată credința, totul?

Răspuns: Pentru a înțelege unde suntem, între ce limite putem exista și coexista.

Întrebare: Între ce limite?

Răspuns: Între cele naturale. În relațiile cele mai directe, înguste și concrete, nu departe unul de celălalt.

Întrebare: Și ce rost are asta?

Răspuns: Niciunul. Doar ca să nu te încurci! Altfel, ai țesut o astfel de cultură, o astfel de știință în jurul tău… și asta, de milenii. Te-ai pierdut. Ieși din pădurea întunecată!

Comentariu: Se dovedește că întreaga istorie care a fost scrisă, toată este fictivă? Tot ce se spune acum…

Răspunsul meu: Oamenii au scris-o.

Întrebare: Înțeleg. Cărțile sfinte scrise de oameni care au simțit lumea spirituală, cărțile scrise pentru noi, de ce să le credem? Ar trebui să le credem sau ar trebui să verificăm?

Răspuns: Nu credeţi în nimic. Puteți doar să verificați dacă ceea ce vă sfătuiesc este adevărat. Adică, în sfaturile lor.

Întrebare: Deci, practic ar trebui să parcurg toată calea prin care au trecut profeții?

Răspuns: Nu poți parcurge toată calea lor, desigur. Dar ceea ce vă sfătuiesc ei, puteţi să verificaţi singuri. Ceva din ele se vor dovedi a fi adevărate. Și vă puteți agăţa de asta.

Întrebare: Deci, ei ne ghidează spre asta, îngustându-ne calea? Se pare că este ca un mic ochi de ac. Și totul se îngustează așa, iar tu trebuie să te încadrezi în această gaură mică?

Răspuns: Da, de ce ai nevoie de mai mult?

Întrebare: Unde ajungem după ce această gaură se îngustează: nu am încredere în nimeni, nu cred în nimic și vreau să trec prin ea? Unde ajung? Ce este acolo?

Răspuns: Ajungi într-o stare în care întreaga ta esență și întregul tău destin sunt determinate. Totul este acolo. Și când vezi asta în fața ta, deja te comporți corect.

Întrebare: Deci spuneţi că pătrund în adâncul meu? Acolo sunt eu real?

Răspuns: Da, iată, da; începi să te familiarizezi cu tine însuți. Acolo sper că vom ajunge.

Comentariu: Uite, nu există rău în lume. Inteligența artificială ne va conduce în profunzimi și ca urmare, ne va direcționa efectiv.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Ei cred de asemenea, că anul 2024 va fi anul obezității. Oamenii vor începe să refuze să facă sport și vor trece la alimente nesănătoase. Cu siguranță este greu de crezut asta.

Răspunsul meu: Nu știu, este atât de neimportant; lasă-i să vorbească.

Întrebare: Ei spun că aceste cluburi de fitness și industria alimentară sănătoasă cu o promovare atât de nebună s-ar putea prăbuși. Ce credeţi, s-ar putea prăbuși acest imperiu care a fost construit?

Răspuns: S-ar putea prăbuși, deoarece totul depinde de importanța în ochii oamenilor.

Întrebare: Deci, importanța ar putea scădea brusc. Mănânc ce vreau, trăiesc cum vreau, merg sau dorm, stau, nu contează. Mă simt bine și asta e tot. Este posibil ca oamenii să nu mai alerge?

Răspuns: Pentru mine, este posibil. Sunt pregătit pentru asta.

Întrebare: Ce se încheie aici, pot să vă întreb?

Raspuns: Toate discuțiile despre felul în care sporturile sunt benefice, dieta este benefică, acestea se opresc.

Comentariu: Și dintr-o dată o persoană simte că…

Răspunsul meu: Se relaxează și plutește. Asta este și filozofie.

Întrebare: Acesta este într-adevăr un imperiu. Spuneţi-mi vă rog, au măcar o fracțiune de merit, chiar puțin din faptul că îi ajută pe oameni să fie sănătoși…?

Raspuns: Nu! Vor doar să profite de pe urma asta, asta este tot.

Întrebare: Nu admiteți gânduri pure?

Raspuns: Niciunul! Nici cei pentru, nici cei împotrivă nu vor altceva decât să profite!

Întrebare:  Nici măcar puțin?

Răspuns: A câștiga bani și a se ridica sunt cele două obiective.

Comentariu: În acest caz, vor cădea în cele din urmă. Dacă nu există nici măcar puțină intenție bună, atunci cu siguranță vor cădea într-o zi.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Următoarea predicție: SUA se vor confrunta cu sfârșitul capitalismului. Cum este posibil? Până la urmă, țara asta nu a cunoscut altă formare, este construită pe capitalism. Cât de probabil este ca brusc – boom – și să se prăbușească?

Răspuns: Nu cred că se va prăbuși, pentru că totul este construit pe egoism absolut. Pot exista diverse schimbări profunde în societate, în natura umană, dar nu îmi pot imagina că se va prăbuși. Pentru că întreaga lume este construită pe asta.

Structura capitalistă este cea mai corectă, adevărată structură, pentru că suntem egoiști. Ni se potrivește cel mai direct. Până când nu ne schimbăm, capitalismul va exista.

Comentariu: Și toate încercările de a ajunge la un alt sistem…

Răspunsul meu: Nu vor duce la nimic; vor ajunge la același lucru.

Întrebare: Deci, la ce sistem ar trebui să ajungem în cele din urmă?

Răspuns: Ar trebui să ajungem la conexiune, la prietenie, la iubire.

Întrebare: Ce fel de sistem este acesta?

Răspuns: Comunismul, un adevărat sistem comunist.

Întrebare: Toate încercările de a construi comunismul au fost premature?

Răspuns: Da, nimeni nu s-a gândit să-l construiască! Totul a fost vorbă. Dar pentru a construi un comunism adevărat, trebuie în primul rând să știi că nu există altă cale decât „iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți”.

Întrebare:  Asta numiți comunism?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul…

Răspunsul meu: Se va întâmpla. Pentru că este deja planificat în natură și există deja.

Întrebare: Deci pentru asta, așa cum spuneți, trebuie să ne schimbăm natura?

Răspuns: Da. Și totul ar trebui să fie îndreptat către asta.

Comentariu: În continuare: banca prezice că pentru prima dată în istoria SUA, un candidat independent va câștiga alegerile. Chiar îl numesc: Robert Kennedy Jr.

Răspunsul meu: Sincer, nu știu cine este, ce reprezintă, ce vrea. Dar ar fi bine să câștige cel care ar fi pentru unirea oamenilor pe raţiuni pașnice. Dar asta nu este încă evident, nu există condiții prealabile pentru asta. Deși ceea ce se face astăzi, aceștia sunt pașii potriviti ai naturii pentru a îmblânzi egoismul uman.

Întrebare: Deci există încă ceva bun în această presupunere că va fi un candidat independent?

Răspuns: Da.

Întrebare: Robert Kennedy Jr. este avocat. Și din moment ce ne-am referit la Kennedy, există un termen: „Blestemul Kennedy”. Există 22 de incidente nefericite, fatale. Tragedia urmărește această familie! Există vreun fel de lege în asta?

Răspuns: Da, desigur! Există.

Comentariu: Nepoatele pier, copiii pier, tot continuă să se întâmple! Ce este în ei, că ei tot se ridică și pleacă, și vor din nou putere și așa mai departe?

Răspuns: Este scris și în Tora.

Comentariu: Deci o persoană nu se teme de…?

Răspunsul meu: Aceasta este soarta; nu se poate face nimic în privința asta. Simte că face ceea ce trebuie, asta îl motivează și nicio descurajare nu ajută.

Întrebare: Și nici măcar frica nu ajută – doar să stai undeva în tăcere, calm?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Deci, asta există, credeţi că soarta urmează o întreagă familie, o dinastie?

Răspuns: Desigur!

Comentariu: În continuare. În Uniunea Europeană, în 2024 în sfârșit, va fi introdus un impozit pe avere de 2%. Întrebarea este doar: unde se vor duce banii? Unde se duc banii când se impune o taxă, să spunem pentru cei bogați? Măriți taxa și unde se vor duce banii în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Nimeni nu îi va observa.

Întrebare: Dar acele miliarde care vor fi colectate? Atunci ce rost are să-i taxăm pe cei bogați?

Răspuns: Totul este despre cursa pentru putere –merge orice.

Întrebare: Deci, cel care anunță această taxă va deveni ca Robin Hood pentru oameni?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și asta nu se face pentru a-i ajuta pe cei săraci, pe cei nefericiți și așa mai departe?

Răspuns: Nu, oricum cu ce poți ajuta doar cu 2%?

Întrebare: Atunci, iată o întrebare: cum ați rezolva problema cu oamenii superbogați, cu oamenii bogați?

Răspuns: I-aș desemna să reconstruiască lumea. Așa încât ar face totul pentru a face lumea mai pașnică, mai echilibrată, mai plăcută și așa mai departe. Și le-aș oferi onoruri pentru succesele lor.

Întrebare: Deci, într-un fel, i-aţi reinventa?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci vor avea onoruri, să intre în Forbes, în nume de top.

Răspuns: Aș interzice toate astea.

Întrebare: Toate aceste reviste, toate aceste clasamente?

Răspuns: Da. Clasamentul ar fi diferit: aici sunt oamenii pe care ar trebui să-i respectăm, iată oamenii pe care ar trebui să-i onorăm.

Întrebare: Pentru că au ajutat lumea într-un fel sau altul? Credeţi că acest respect este cel mai eficient?

Răspuns: Da, dacă ridicăm importanţa acestui lucru, va avea un impact mare asupra tuturor.

Întrebare: Deci, credeţi că dorința lor de a câștiga se va transforma într-o dorință de a câștiga pentru a dărui?

Răspuns: Da, și nu doar atât, ci pentru “acesta este cel mai bun portar din orașul nostru” și “acesta este cel mai bun doctor”.

Întrebare: Deci suma ar fi distribuită între toți?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și mai ales pentru ei probabil, că au ajutat lumea să se schimbe.

Răspunsul meu: Da, asta nu este rău!

Comentariu: E frumos. Dar spuneaţi asta în 2006 la Arosa. Erau niște oameni destul de bogați care stăteau acolo ascultând, aplaudând, dând din cap.

Răspunsul meu: 2006 Arosa, asta a fost cu mulți ani în urmă.

Comentariu: Acum 17 ani. Se numește „Documentul Arosa”. Îl puteți găsi pe Google și aruncați o privire. Deci, încă mențineţi această poziție că, dacă s-ar fi întâmplat asta, lumea ar fi putut…

Răspunsul meu: Da, trebuie stabilit.

Comentariu: Poate atunci nu ar fi războaie.

Răspunsul meu: Despre ce războaie vorbești? Nu se poate scăpa de ele.

Întrebare: Deci, readucând totul la prognoza pentru anul 2024, mai credeți că va fi mai bine, sau mai rău?

Răspuns: Cred că anul 2024 va fi un an de tulburări serioase. Oamenii vor începe să realizeze că trebuie să ne rezolvăm treburile în mod hotărâtor. Ei bine, asta este tot.

Întrebare: Deci, credeți că în anul 2024 vom ajunge la un anume punct?

Răspuns: Da, pentru că ne este clar: fie este un război nesfârșit în diferite locuri și poate chiar un război mondial, fie să trecem la treabă.

Întrebare: Și poate, oamenii vor trece la treabă?

Răspuns: Da, își vor pune propria casă în ordine.

Din KabTV “Șiri cu Dr. Michael Laitman” 7/12/23

Studiind Tora

528.04Întrebare: Când citim Tora, studiem calitatea dăruirii și a iubirii. Cum putem atrage această forță asupra noastră în timp ce citim articolul?

Răspuns: Studiul Torei este un proces în mai multe etape. Inițial, pur și simplu învățăm să citim, să traducem și să analizăm ceea ce este în materialele noastre, să înlocuim cuvintele cu elemente și conexiuni spirituale și să începem să înțelegem ceea ce se spune cu adevărat. Acestea sunt condițiile.

Întrebare: Ce sunt aceste definiții spirituale care stau în spatele cuvintelor?

Răspuns: În Pticha (Prefață la Înțelepciunea Cabala) sau în Studiul celor zece Sefirot, studiem despre ele. Ele explică cum ne afectează lumina care vine de la Creator, ce dorințe dezvăluie și cum ne conectează.

Citind sursele, treptat devine clar ce se întâmplă cu noi în timpul acestui proces: ce se ridică, ce se schimbă, ce coboară, cum atragem lumina, cum ne deschidem către lumină și ce face ea când intră în noi.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/3/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.78 – Tora, Creatorul şi Israel sunt unu

Lacrimile reduc agresivitatea

276.01Întrebare: Cercetătorii de la Institutul Weizmann din Israel au descoperit că lacrimile umane conțin o substanță care suprimă agresiunea. Pentru studiu, au adunat lacrimi emoționale de la femei. Apoi, bărbaților li s-a oferit posibilitatea de a mirosi aceste lacrimi sau o soluție salină fiziologică. S-a dovedit că lacrimile feminine induc modificări în creier care reduc agresivitatea masculină cu mai mult de patruzeci la sută. Care este rădăcina spirituală a lacrimilor?

Răspuns: Lacrimile sunt excese ale dorinței de a dărui. În Cabala, aceasta se numește Or Hozer, lumina reflectată care iese din sursa luminii  și o învăluie. Cu alte cuvinte, lacrimile sunt o mare forță.

Întrebare: Chiar și în sens spiritual?

Răspuns: Mai ales în sens spiritual.

Întrebare: Deci, mă copleșește, vreau să dăruiesc, să dăruiesc și să dăruiesc?

Răspuns: Când o persoană simte că nu poate rezolva problema dăruirii, atunci lacrimile apar. Chiar vreau să dăruiesc, dar nu pot; natura mea este diferită.

Întrebare: Este un lucru când un copil plânge. Un alt lucru când plânge un adult. Mai sunt lacrimile și o formă de neputință?

Răspuns: Da, este neputință de fiecare dată.

Întrebare: Deci, trebuie să ajung într-un punct mort și apoi vin lacrimile?

Răspuns: Și apoi apar lacrimile. Aceste lacrimi sunt lumina reflectată în care este îmbrăcată lumina directă de la Creator.

Întrebare: Puteți explica mai simplu termenii lumină reflectată și lumină directă?

Răspuns: Înseamnă că o persoană apelează la Creator și primește ajutor de la El. Aceasta se numește lumină.

Întrebare: Aceasta este lumina directă?

Răspuns: Da, iar lumina reflectată este lumina care vine la o persoană și se reflectă de la ea în dorința de a se contopi cu Creatorul.

Întrebare: În lumea noastră avem lacrimi de fericire, lacrimi de tristețe, durere, ură și toate acestea sunt tot lacrimi. De ce toate sunt lacrimi?

Răspuns: Lacrimile sunt o lipsă a capacității de a îmbrățișa imensitatea.

Întrebare: Vreau să îmbrățișez ceva de neatins?

Răspuns: Da, cei care vor să cuprindă ceva de neatins și constată că nu o pot face, plâng. Acest lucru se poate întâmpla și unui copil mic sau unei persoane în vârstă.

Întrebare: În Cabala, există un concept numit „porțile lacrimilor”. Ei spun că porțile lacrimilor sunt mereu deschise. Puteți explica?

Răspuns: Când o persoană realizează complet că a făcut tot posibilul pentru a se apropia de Creator și vede că încă nu poate împlini acest lucru, atunci explodează din interior în plâns, deschizând astfel porțile lacrimilor. Cu alte cuvinte, toate porțile sunt închise, dar porțile lacrimilor sunt deschise unei persoane care ajunge la ele în acest fel.

Întrebare: Când aţi spus că a trecut prin toate, a făcut deja totul, înseamnă asta că toate porțile sunt închise? Deci, a verificat toate porțile?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, trebuie să verificăm totuși toate porțile?

Răspuns: Altfel, cum va izbucni cineva în suferință și rugăciune?

Întrebare: Putem spune că în principiu, viața noastră este să verificăm toate porțile? Aceasta este viața noastră? Și toate suferințele pe care le avem pe parcurs, sunt pentru că porțile sunt închise?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ajungem la asta cu vârsta, cu înțelepciunea? Cu ce ajungem la porțile lacrimilor?

Răspuns: Cu o rugăciune din neputință. Cu o cerere că am făcut totul, iar în afară de Creator nimeni nu ne poate ajuta, și doar către El ne întoarcem. Dar suntem capabili de asta! Nu doar plângând și țipând ca un copil, ci când ai trecut prin toate și disperarea ta este mai mare decât toate problemele care ți-au venit.

Întrebare: Aţi plâns vreodată?

Răspuns: Am plâns. Ultima dată când am plâns a fost când prietenul meu a fost recrutat în armată. Și cu asta am simțit că se termină copilăria și tinerețea.

Întrebare:  A plecat prietenul dvs. din copilărie?

Răspuns: Da.

Observație: Deci, aţi avut acea perioadă de fericire numită copilărie și s-a încheiat.

Răspuns: Da, așa ceva.

Întrebare: Acesta este un debordare de ce anume?

Răspuns: Este un debordare de emoții. Eram prieteni foarte apropiați și a fost sfârșitul.

Întrebare: O altă întrebare: Profesorul dvs. Rabaș, a plâns vreodată?

Răspuns: Nu, îmi imaginez că s-ar fi putut întâmpla, dar n-am văzut niciodată o lacrimă.

Întrebare: Chiar și după cum ați spus, când a murit soția lui, când a fost tulburat de acea lovitură?

Răspuns: Nu, nu a plâns și nu a arătat nicio emoție.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Nu o avea în el. Nu avea nimic asemănător. Am fost cu el 12-13 ani; a murit în brațele mele și nu a plâns niciodată.

Întrebare: Dar când vă gândiţi la el, de foarte multe ori vă vin lacrimi în ochi?

Răspuns: Eu nu sunt el.

Întrebare: Ce simţiți în acel moment?

Răspuns: Simt o amărăciune că nu i-am putut oferi mai mult decât am făcut-o. Și uneori, asta îi provoca un sentiment de jignire față de mine. Deci… încă trebuie să deslușesc asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 25/12/23

Pentru asta merită să trăiești

222Întrebare: A fost efectuat un sondaj asupra personalului medical din aproape toate spitalele israeliene. Asistentelor și medicilor li s-a pus o singură întrebare: „Când soldații răniți grav își revin după operație, care este prima întrebare pe care o pun?”

„Unde sunt camarazii mei?” Apoi întreabă: „Sunt toți în viață?” Și apoi: „Du-mă înapoi acolo”. Asta spun ei.

A fost un interviu cu tatăl unui soldat. El spune: „Când fiul meu s-a trezit după zece zile de terapie intensivă, ne-a văzut pe mama lui și pe mine și a spus: „Trebuie să mă întorc urgent”.

De ce asta?

Răspuns: Aceasta este ceea ce apare în astfel de cazuri în rândul poporului Israel. Sper că acest lucru va crește, se va extinde și vom simți cât de mult avem nevoie unii de alții.

Comentariu: Deci nu întrebări de genul: „Ce se întâmplă cu mine?” sau „Am brațe și picioare?”

Răspunsul meu: Nu, nu. Aceasta este nevoia de a-i simți pe ceilalți.

Întrebare:  O astfel de frăție?

Răspuns: Da, vine dintr-un loc adânc din interiorul nostru. Și acesta este de fapt, motivul pentru care s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.

Comentariu: Vă rugăm să explicați acest lucru dacă puteți.

Răspuns: Este nevoie să aducem oamenii mai aproape împreună aici și acum; aceasta este o necesitate pentru poporul evreu. Acesta este motivul pentru care evenimentul a trezit cu adevărat acest miracol. Plătim un preț mare pentru el desigur, dar de fapt vom vedea că merită. Ceea ce chiar și unii dintre oameni simt acum, nu poți înțelege altfel.

Întrebare: Vorbim despre unitate, care este temelia poporului. Dar cum poți să vrei să mergi într-un loc al morții unde mergi constant sub amenințarea morții?

Răspuns: Acest sentiment este dincolo de moarte. Moartea nu este considerată ceva special aici. Ei simt că ceea ce îi leagă este dincolo de moarte.

Întrebare: Simt ei, în această unitate de acolo, un sentiment al vieții pe care vor să o trăiască tot timpul?

Răspuns: Ei simt că pentru asta merită să trăiești.

Întrebare: Este adevărat?

Răspuns: Este adevărat. În acest sens, ei pot fi invidiați.

Întrebare: Ce i-aţi spune acestui soldat?

Răspuns: Aș spune că este cu adevărat împreună cu tovarășii săi, că contopirea lor într-un singur suflet este o etapă a unității lor care s-a întâmplat deja și că de acum înainte se va îmbunătăți.

Întrebare: Deci chiar poți să-i invidiezi pe acești oameni?

Răspuns: Da, poți. Ei câștigă mult mai mult din asta decât orice rană sau orice altceva care li s-ar putea întâmpla.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/1/24

Este averea o corectare?

231.04Întrebare: Este averea (Mazal) în sine, o corectare? Și în ce constă corectarea?

Răspuns: Mazal nu este succesul tău. Este rezultatul muncii noastre, al eforturilor noastre? — Da.

Dar, în principiu, aceasta nu este o acțiune umană, ci o acțiune care coboară asupra noastră de sus.

Întrebare: Cartea Zohar  vorbește despre lacrimile Creatorului căzând în mare și corectând-o. Cum se leagă acest lucru cu conceptul de Mazal?

Răspuns: Aceasta înseamnă că scântei (Niţuţin) de lumină reflectată cad în mare (Malchut). Astfel, Malchut se ridică treptat și se corectează.

Din Lecția zilnică de Cabala 29.02.24, Baal HaSulam – Șamati – Art.92 – Explicația discernământului Noroc

O clădire pentru Creator

508.2Acest lucru este similar cu cel care dorește să mute o clădire mare; desigur, acest lucru este imposibil. Deci, ce face? El desface clădirea în cărămizi mici și poate muta fiecare piesă. Așa este aici: prin diminuarea luminii, se poate face un mic efort (Baal HaSulam, Șamati 202, „Cu sudoarea frunții tale îţi vei câștiga pâinea – 2”).

Întrebare: Ce înseamnă să „muți o clădire mare în alt loc”?

Răspuns: Imaginează-ți că Creatorul dorește să ofere unei persoane un fel de recompensă care cântărește 50 kg. Dar omul nu este capabil să o țină și să o suporte.

În acest caz, Creatorul îi oferă mici porțiuni pe care le poate lua și duce, ia și duce, până când adună tot ce a primit de la Creator la locul său.

Întrebare: Ce construim cărămidă cu cărămidă în lumea infinitului?

Răspuns: Casa în care va locui Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala din 01/03/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.202 – Cu sudoarea frunții tale îți vei câștiga pâinea – 2”

Calea spre fericire trece prin Sodoma

294.1Când vei îmbătrâni, vei înțelege că poți trăi cumva în lume doar cu o condiție indispensabilă: trebuie să înțelegi că egoismul este o calitate naturală a omului.

Când te împaci cu ideea că fiecare trăiește doar pentru sine, vei fi mult mai îngăduitor cu vecinii tăi. Ei vor înceta să-ţi dezamăgească speranțele și vei începe să îi tratezi cu mai multă milă. Oamenii se străduiesc pentru un singur lucru în viață – plăcere. (Somerset Maugham, Despre robia umană).

Comentariu: Trebuie să ne împăcăm cu ideea că toată lumea este egoistă, că toată lumea trăiește așa și prin asta totul se va calma.

Răspunsul meu: Desigur, dacă toată lumea acceptă această condiție.

Comentariu: Dacă înțelegem că fiecare trăiește în egoismul său – și eu o fac, totul se va calma.

Răspuns: Da, sigur.

Întrebare: „Ce este al tău este al tău, ce este al meu este al meu”. Asta este toată legea, nu?

Răspuns: Aceasta este prima lege pe calea către pacea adevărată, că accept toate slăbiciunile altora. Se numește „ceea ce este al tău este al tău și ceea ce este al meu este al meu” și nu interferăm unul cu celălalt. Ne respectăm unul pe altul.

Încă nu se vorbește despre convergență, fuziune sau „Iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți”, ci despre înțelegerea legii noastre generale a naturii.

Întrebare: Deci, credeți că această lege este corectă? Este aceasta legea lumii noastre?

Răspuns: La un moment dat, da.

Comentariu: Dar Sodoma a fost construită tocmai pe acest principiu.

Răspunsul meu: De ce crezi că Sodoma este rea? Dacă astăzi ni s-ar oferi Sodoma în locul statului nostru, atunci, după ce am înțeles acest lucru, am accepta cu bucurie. Ne-am mulțumi. Nu ar exista război și nu ar exista atrocități. Pur și simplu am coexista pașnic.

Întrebare: De ce Creatorului nu i-a plăcut această Sodoma și a răsturnat-o?

Răspuns: Acesta nu este sfârșitul creației. Nu este scopul creației. Scopul creației este ca toată lumea să trăiască având grijă unii de alții.

Comentariu: Este clar. Și în Sodoma, cei care se îngrijeau unul de celălalt erau pedepsiți. Dar, în orice caz, ar fi potrivit pentru primul pas.

Răspunsul meu: Nu spun că trebuie să facem exact acești pași. Tora ne arată că o astfel de societate va fi în continuare distrusă.

Întrebare: Adică o astfel de societate nu are viitor?

Răspuns: Este corect. Dar ca intermediar, există. Aici ni se oferă un exemplu.

Întrebare: Nici măcar nu am ajuns încă la prima jumătate a pasului.

Răspuns: Suntem încă departe de Sodoma.

Întrebare: Înainte de „Ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”?

Răspuns: Da. Vedeți ce se întâmplă între vecini, state, țări și peste tot în general.

Comentariu: „Ceea ce este al tău este al meu” este principiul principal astăzi.

Răspunsul meu: Suntem la cel mai de jos stadiu al dezvoltării egoiste.

Comentariu: Mereu pare că asta deja a trecut, că suntem deja undeva…

Raspunsul meu: În niciun caz!! Priveșe ce se întâmplă: cum se poartă oamenii unii cu alții, ce gânduri au!

Întrebare: Dacă să spunem, că ajungem la acest pas: „Ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”, este următorul pas „Nu fac rău altuia”?

Răspuns: Da, în niciun caz nu fac rău nimănui.

Comentariu: Nu face altora ceea ce nu vrei să-ți se facă ție.

Răspunsul meu: Da, dar nici asta nu este bine.

Întrebare: Acesta ar fi ca al doilea pas. Și al treilea?

Răspuns: Al treilea pas este să mă imaginez în locul altuia și să-i fac bine, așa cum îmi imaginez ce mi-ar face el. Aceasta se numește „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Întrebare: Adică avem trei trepte: mai întâi Sodoma, după cum spuneţi: „Ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”; al doilea, „Nu face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție; al treilea: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Și la ce ajungem atunci dacă facem acești trei pași?

Răspuns: Ne asigurăm că toți avem aceeași dorință: să facem numai lucruri bune unul pentru celălalt.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/12/23

O singură dorință

935Întrebare: Micile noastre cereri care sunt combinate într-o rugăciune comună a grupului de zece, sunt lumina pe care o întoarcem către Creator?

Răspuns: Nu, lumina nu este între voi; nu o returnaţi Creatorului. Acționați doar pentru a crea o singură dorință între voi, care este capabilă să primească puțin din lumina pe care Creatorul vrea să v-o dea. Și prin această acțiune, îl încântați pe Creator.

Întrebare: Cum simțim lumina Creatorului în grupul de zece?

Răspuns: Ca dorința de a face totul doar de dragul prietenilor.

Întrebare: Ce acțiune atrage mai multă lumină?

Răspuns: Doar de a vă conecta și mai strâns unul cu celălalt.

Din Lecția zilnică de Cabala din 1/3/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.202 – Cu sudoarea frunții tale îți vei câștiga pâinea – 2”

Nu învățăm din greșeli

766.9Comentariu: Aţi spus că în realitate, copiii nu învață niciodată din greșelile părinților.

Răspunsul meu: Desigur. Cum ar putea fi asta? Nu poți transmite experiența ta de viață altuia nici măcar în lumea noastră, cu atât mai puțin în lumea spirituală..

Îmi amintesc că profesorul  meu stătea în fața mea în serile lungi de iarnă în Tiberiade și l-am frământat cu aceleași întrebări. M-a privit cu compasiune, cu ochii plini de milă. Avea ochi foarte expresivi.

Am văzut că mă simpatiza, dar nu m-a putut ajuta în niciun fel mai mult decât ceea ce încerca să explice, să îndrume și să sugereze. De obicei, după întrebările mele ofta și spunea: „Hai să citim ceva”. Și asta a fost, nimic altceva.

Îmi amintesc că m-am simțit foarte rău. Am fost cu el la o plimbare în pădurea Beit Șemen. Asta a fost chiar la începutul studiului meu. Am studiat cu el aproximativ un an și un an nu înseamnă nimic pentru a studia Cabala. A văzut că eram complet rupt în bucăți. M-am rugat: „Ajută-mă cu ceva măcar!” Astfel de solicitări nu sunt în general tipice pentru mine, dar am scăpat: „Ajutor!”

S-a uitat la mine cu atâta durere, ca un tată care este gata să-i dea totul copilului său fără speranță, dar nu poate face nimic pentru a ajuta. Ne-am așezat pe o bancă; Pot arăta acest loc chiar și astăzi. A scos din buzunar articolul „M-ai tvit în spate și în faţâ(„Achor Ve Kedem Ţartani”) și a început să-mi citească. Acesta este un articol din cartea Fructul unui înțelept, pe care tocmai o pregăteam pentru publicare la acel moment.

În principiu, titlul acestui articol poate fi tradus prin „Te controlez din toate părțile”. Nu pot spune că am înțeles ceva în el. Dar ce mai poți oferi unui începător?

În acest caz, vorbim despre acei oameni care se străduiesc să pătrundă în sistemul spiritual; se simt rău pentru că nu îl cunosc și nu îl ating, iar această durere vorbește în interiorul lor! La urma urmei, nimic corporal nu mă apăsa în acel moment. Eram perfect stabil, sănătos și tânăr. Îmi lipsea spiritualitatea!

Întrebare: Puteți acum să evaluaţi cum v-a perceput în acel moment? Dvs. de fapt, eraţi parte din el.

Răspuns: Desigur, eram încorporat în el. M-a perceput ca pe un mic sistem care trebuia ajustat și a simpatizat cu el și a vrut cu adevărat să-l ajute și a reacţionat natural. Ce altceva poţi face? Trebuie doar să continui să lucrezi cu el și să aștepți rezultatele.

Desigur, era îngrijorat pentru mine, dar era îngrijorat ca un tată pentru un copil care nu era într-o stare deznădăjduită. Tatăl are un medicament pe care îl dă copilului în fiecare zi și vede că până la urmă copilul își va reveni și va face ce trebuie.

Într-o zi nu m-am putut învinge și nu l-am urmat ca să-l duc la mare. Apoi a fost dus acolo de un alt student, care pe drum a întrebat: „De ce te însoțește întotdeauna doar Michael?” Rabaș a răspuns: „Nu pot face nimic în acest sens. Are un suflet deosebit.”

Am aflat asta 20 de ani mai târziu de la acel prieten în timpul unei întâlniri întâmplătoare. Nici nu m-am gândit la asta și mai mult, am fost surprins că Rabaș a spus asta despre mine unui alt student.

Prin urmare, atunci când te uiți la un student, iei în calcul întregul lui viitor și asta te determină să-l tratezi în consecință. Îi tolerezi păcăleliile și îl conduci înainte, sau îl „lovești” mai des sau poate dimpotrivă, îl tragi afară „de moţ”.

Din KabTV „Am primit un apel. Nu înveți din greșelile trecute” 15/01/12