Întrebare: De ce lumea spirituală este numită “superioară”?

Răspuns: O numim superioară deoarece este deasupra proprietăților noastre. Proprietățile noastre sunt proprietățile primirii și, prin urmare, noi suntem foarte dependenți de dorințele noastre egoiste și de împlinirea lor.

Iar lumea superioară, acestea sunt proprietățile care cuprind dorința de a dărui, împlinirea, iubirea și hrănirea altora. Deoarece ele (proprietățile) sunt independente, libere în esența lor, ele sunt numite superioare.

În plus, ele sunt mai aproape de Creator în atributele lor. El este dăruirea și iubirea absolută. Și, prin urmare, tot ce este mai aproape de El, le definim ca fiind deasupra noastră, de ex. mai aproape de cauza rădăcină.

Întrebare: Vorbind despre lumea superioară, noi deseori o numim spirituală.

Răspuns: Lumea superioară este numită spirituală deoarece nu este materială.

Întrebare: Este o diferență între termenii “lumea spirituală” și “lumea superioară”?

Răspuns: Nu, acestea sunt nume comune, nespecificate.

Întrebare: Ce este dobândirea spirituală?

Răspuns: Comprehensiunea naturii în calitatea dăruirii, egală Creatorului, este numită dobândirea spirituală.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 6/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Michael Laitman, On Quora: „Dacă totul este aici pentru un motiv, despre ce ne învață Coronavirusul?”

Coronavirusul a venit să ne învețe despre cât de mult depindem unul de celălalt și, astfel, cum trebuie să ne asumăm mai multă responsabilitate în atitudinile noastre unul față de celălalt.

Dacă ne uităm la evenimentele majore din istoria lumii, inclusiv la războaiele mondiale și la pandemiile din trecut, chiar și ele nu au implicat întreaga umanitate în măsura în care a făcut-o coronavirusul.

Astfel, am fi înțelepți să învățăm o lecție de interdependență globală de la coronavirus și să ne intensificăm jocul pentru a ne gândi și a acționa mai responsabil și mai considerabil unul de celălalt, tratându-ne reciproc ca membri ai unei singure familii umane, fiecare persoană având aceeași importanță.

Deși, în mod normal, avem în vedere doar propria noastră sănătate, coronavirusul ne-a obligat să acordăm atenție sănătății celorlalți din jurul nostru, conectând direct sănătatea noastră cu a lor.

Am fost angajați să menținem o listă de condiții pentru a nu-i infecta pe ceilalți – menținerea igienei personale, spălarea mâinilor în mod regulat, rămânerea la domiciliu în timpul închiderii, purtarea măștilor și susținerea unei distanțe de doi metri în public – și pe măsură ce economia se redeschide, perioada de distanțare continuă să ne facă să ne gândim la sănătatea celorlalți, deoarece sănătatea bună a celorlalți ne asigură noua insine sănătatea bună și invers.

Acesta este un mod clar în care coronavirusul ne-a învățat o lecție de interdependență.

Întrebarea devine apoi: Cât de mult aplicăm această lecție în viața noastră?

De aici, ne vom comporta într-un mod în care beneficiul societății conduce procesele noastre de gândire sau vom recurge la prioritizarea beneficiilor de sine, fără să luăm în considerare efectul asupra celorlalți, conform obiceiurilor noastre pre-coronavirus?

Considerarea celorlalți înainte de a ne considera pe noi înșine se opune naturii noastre umane egoiste, care ne situează constant înaintea altora.

Totuși, oricat de greu este pentru noi să ne gândim să beneficiem de alții, coronavirusul ne-a arătat cum natura ne poate obliga să facem asta indiferent dacă ne place sau nu.

Cu toate acestea, natura nu are intenția de a ne face să suferim.

Dimpotrivă, există o imensă împlinire și plăcere locuind în natură, care vrea să o descoperim.

Isi dorește să ne dezvoltăm în creaturi atotcuprinzătoare, atotștiutoare și sensibile și poate face acest lucru ridicându-ne deasupra gândurilor și dorințelor noastre proprii.

Cum? Oferindu-ne situații în care suntem obligați să ne conectăm mai bine pentru a supraviețui.

Astfel de presiuni sunt similare cu contracțiile nașterii. Precum un bebeluș devine presat să părăsească lumea lui confortabilă, dar îngustă din pântece și să intre într-o lume nouă din afară, la fel suntem și noi presati de evenimente precum coronavirusul sa ieșim din percepțiile egoiste ale lumii noastre, confortabile, dar înguste si sa intram intr-o nouă percepție a interdependenței noastre.

Mai mult decat atat, precum bebelușul nu știa că viața sa în pântece este minusculă, întunecată și constrânsă, nici noi nu reușim să vedem cum trăirea doar în conformitate cu cerințele ego-ului – beneficiul de sine în detrimentul celorlalți – este o lume minusculă, întunecată și constrânsă în comparație cu lumea pe care o putem descoperi atunci când ne orientăm principalul obiectiv către beneficiul altora.

Oricât de mult apreciem și dorim să avem dragoste, pace, adevăr, fericire, încredere, susținere, încurajare și îngrijire în viața noastră, nu reușim să vedem cum aceste calități sunt realizabile la o scară mult mai mare atunci când responsabilitatea și considerația reciprocă devin valoarea conducatoare în întreaga societate.

Atunci când fiecare își propune să beneficieze pe toți și când încurajăm să contribuim la societate ca un principal marker al succesului, în loc să ne creștem cu orice preț averea, atunci vom experimenta o viață armonioasă, echilibrată cu natura și vom simți un nou sentimentul de calm, răspândit în toată societatea, împlinindu-ne pe toți.

Sper, astfel, că vom adopta lecția de a fi mai responsabili și mai atenți unii față de ceilalți, pe care coronavirusul a venit să ne învețe.

Cu toții avem un rol special în a contribui la o societate care ne poate face viața grozavă și, până când vom face niște pași în aceasta direcție a noastră, natura ne va trimite memento-uri prin multe asemenea probleme, pandemii printre ele.

Mai sus o poză de Engin Akyurt de pe Unsplash.

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Medium a publicat noul meu articol “A trăi, în loc doar de a ne cȃştiga existenţa ”

Am putea numi „viață” perioada dinaintea pandemiei, sau a fost doar o cursă obligatorie pentru a ne câștiga viața? Această întrebare apare acum, întrucât suntem obligați să trecem rapid la o nouă stare, la o nouă realitate. Putem face tot ce este mai bun din noul nostru început, dacă ne dăm seama că există mai multe obiective împlinitoare în viață, decât vȃnarea unor ambiții anoste, trecătoare și inutile.

„Asta se întâmplă cu umanitatea acum. Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre aceasta nu ne este ușor”.

Îmi amintesc de mine, copil fiind, de cum mă răsfăţau părinții și îmi ofereau tot ce îmi doream sau aveam nevoie. Deodată, la o anumită vârstă, au început să mă preseze și să-mi ceară autodisciplină în studiile mele, asigurându-se că sunt la curent cu ceea ce mi se cerea. Nu am înțeles ce se întâmplă. Dacă doreau ca eu să am atât de mult succes, de ce nu l-au aranjat? De ce dintr-o dată, totul a fost în sarcina mea? Îmi amintesc cum mă tulbura această întrebare.

A fost nevoie de timp pentru a putea accepta cu bucurie că viața mea este împărțită în două perioade: prima este copilăria, când am fost sub protecția completă a părinților mei, iar a doua perioadă, la vârsta adultă, un timp în care trebuia să stau pe cont propriu, oricât de mult mă iubeau părinții și doreau ce este mai bun pentru mine. A trebuit să ating maturitatea de unul singur.

Acest lucru se întâmplă cu umanitatea, în acest moment.

Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre asta nu este ușor. Este necesar să începem să abordăm diferit viața și noi nu vrem. Vrem să fim lăsați în pace, în lumea noastră personală și să facem după bunul plac, așa cum am făcut până astăzi.

Dacă „să te maturizezi” în lumea noastră, înseamnă să intri pe piața muncii, să mergi la baruri și să călătorești în întreaga lume fără scop sau împlinire reală, aceasta este de fapt definiția „copilăriei”.
Până acum, oamenii s-au concentrat în primul rând pe obiective pe termen scurt, pe ceea ce era în fața ochilor și imediat relevant.

Obiecte materiale, care merg de la un răsfăţ la altul, competiție nesfârșită pentru a depăși pe alții, lupte și războaie pentru dominare, construirea și sfâșierea, și construirea încă o dată – acestea au fost jocurile noastre copilărești. Deodată, a venit momentul când nouă, ca societate globală, ni se cere să ridicăm ochii de la locul de joacă și să ne dăm seama de situația noastră, în peisajul mai mare. Care este scopul acestei lumi în care ne regăsim? Ce este această viață? Aceste gânduri sunt ceva cu care nu suntem obișnuiți.

Până astăzi ne așteptam să trăim viața la maxim, dar am încercat să obținem această satisfacție în mod artificial, concentrându-ne să ne distrăm fără să luăm în considerare ce este în jur. Nu am dat niciun fel de atenție exemplelor pe care comportamentul naturii ni le-a oferit, care ține cont de echilibrul întregului ecosistem.

Modul în care ne-am condus viața nu este viața reală.

Nici măcar nu am început să înțelegem ce înseamnă cu adevărat viața. Vârsta adultă va fi atinsă numai atunci când vom începe să creștem în conformitate cu planul naturii, când vom începe să ne măsurăm în conformitate cu regulile și caracteristicile sale, care sunt integrale, conectate.

A trăi viața înseamnă a o înțelege, a-i simți esența și scopul. Viața reală este capacitatea de a gusta sensul suprem al existenței noastre, de a simți rețelele și legăturile complexe din univers. Aceasta este ceea ce putem numi viața adevărată: atunci când înțelegem că tot ce se naște sau este creat, are un scop și un obiectiv pentru existența sa.

Pentru ce trăim? De ce am fost creați?

Este ceva ce trebuie încă descoperit. Acesta va fi dezvăluit atunci când vom crește nu numai cronologic, ci și prin discernămintele noastre interne. Acest exercițiu, pe care natura ni l-a oferit astăzi cu coronavirusul, este primul nostru test în maturizare, adică pentru a descoperi sensul vieții.

Dacă vrem să fim copii deștepți, trebuie să înțelegem ce ţine viața în cămară pentru noi, să ne bucurăm cu entuziasm și să ne îndreptăm cu multă încredere. În caz contrar vom experimenta provocările primite la vârsta adultă, ca suferință. Într-un fel sau altul, va trebui să creștem. A sosit momentul să lăsăm în urmă jucăriile bogăției și onoarei și să găsim adevărata comoară, adevăratul scop al vieții, care există în relații coerente și armonioase între noi.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă spargerea Kelim – vase?

Răspuns: Spargerea Kelim înseamnă o dorință unică, care se rupe într-o multitudine de dorințe individuale.

Întrebare: Există un exemplu în acest sens în lumea noastră?

Răspuns: Mă îndoiesc, deoarece dorințele nu ne sunt foarte vizibile în această lume. Pot să vă dau un exemplu tehnic. Să zicem că motorul din mașina mea funcționează corect de mulți ani. Dintr-o dată, s-a întâmplat ceva și s-a desfăcut în multe părți diferite care trebuiau fixate, reglate și reconectate.

Întrebare: Cabaliștii folosesc limbajul într-un mod foarte interesant. Putem spune spargerea Kelim sau putem spune păcatul lui Adam. Sunt acestea două limbi diferite?

Răspuns: Da. Păcatul lui Adam este limbajul simțurilor și spargerea Kelim este limbajul cabalistic sau limbajul proprietăților mecanice.

Observație: Limbajul cabalistic este bun în măsura în care nu evocă nicio asociere în noi, în timp ce cuvântul „păcat” este asociat cu așa-numitele păcate, deși, în principiu, nu are nimic de-a face cu ele.

Comentariul meu: Da, este. Dar atunci, când aprofundezi știința Cabalei și înțelegi cum definește fiecare stare, nu contează cum o denumim.

Întrebare: De ce cabaliștii din trecut nu au explicat acest lucru? Doar cei mai recenţi cabaliști, Baal HaSulam și Rabash, au început să explice termenii cabaliști.

Răspuns: Cert este că generațiile anterioare au fost mai simple. Nu erau la fel de confuzi sau plini de egoism și nici nu trăiau într-o lume atât de complexă ca noi. Prin urmare, toate acestea le erau clare.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 17/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Consecința nerespectării legii iubirii de vecin

Întrebare: În timpul distrugerii celui de-al doilea templu, între studenții  lui Rabbi Akiva a apărut ura nefondată, iar toți cei 24.000 au murit din cauza asta. Este o alegorie sau nu?

Răspuns: Nu, au murit cu adevărat. Rabii Akiva i-a învățat legea iubește-ți aproapele,  dar nu puteau să rămână în ea.

Între ai a apărut un astfel de egoism încât au început să facă calcule egoiste unul față de celălalt. Desigur, starea lor nu poate fi comparată cu starea actuală dintre credincioși. Aceștia erau oameni cu totul diferiți – oameni grozavi. Dar egoismul la nivelul lor s-a manifestat atât de mult încât i-a dus la moarte.

Întrebare: Se poate spune că, urmare a acestei uri, a fost înăbușită revolta Bar Kochba și, prin urmare, oamenii nu au putut restabili independența?

Răspuns: Desigur. Aceștia erau cei mai mari oameni din acea epocă, reprezentanții spirituali ai poporului. Dacă spiritul lor a căzut îm ură, atunci poporul nu a avut ocazia să existe în continuare.

Observație: Lucrul cel mai interesant este faptul că ura nefondată apare tocmai printre cei care ar trebui să se angajeze în unificare și să răspândească ideologia spirituală a oamenilor. Ura s-a manifestat întotdeauna între regi, preoți, între elite, între înțelepți, nu printre oamenii obișnuiți.

Comentariul meu: Da, oamenii obișnuiți nu au participat cu adevărat la acest lucru.

Din emisiunea de pe KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” din 8/07/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Medium a publicat noul meu articol “COVID-19 Has Given Us a Lesson in Humility”

Probabil, niciun pericol nu a fost minimalizat mai mult decât coronavirusul. Din primul caz, virusul a fost descris ca un tip de gripă, o amenințare neglijabilă pentru sănătate și, practic ca nefiind o problemă. Cu toate acestea, putem vedea deja că această eroare are un impact imens asupra societății umane. În mod ascuns, COVID-19 a zdrobit bazele civilizației umane. În termen de două luni, umanitatea a capitulat ȋn fața unui inamic pe care nu-l poate vedea, auzi, mirosi, gusta sau atinge și a cărui nocivitate este îndoielnică.

„Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unul de celălalt, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană, la compasiunea umană.”

Gripă sau nu, unul câte unul, guvernele au revocat toate activitățile publice, congregațiile religioase și politice, convențiile profesionale, sportul și divertismentul, centrele comerciale, fabricile, companiile de înaltă tehnologie, transportul și recreerea. În ciuda costurilor de neimaginat, șefii de stat au cedat din mers erorii și au oprit națiunile ȋn drumul lor.

Și mai extraordinar acum, deoarece guvernele încearcă să repornească țările, oamenii nu sunt încântați să participe. Nu numai că nu au avut venituri în timpul blocajului, deși acest lucru este adevărat. Este mai profund decât atât: umanitatea își pierde interesul pentru o civilizație care îi apreciază pe oameni în funcție de portofelele lor.

Deși factorii de decizie și magnații solicită oamenii să revină la locul din care au plecat în urmă cu două luni, cum aşteaptă să profite mai mult din recuperare, pe cheltuiala noastră, acest lucru nu se va întâmpla, nici de data aceasta. Oamenii s-au schimbat.

Nu numai magnații și factorii de decizie au primit o lecție umilitoare de la virus, ci noi toți. Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unii de alții, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană la compasiunea umană. Am învățat că ceea ce ne face cu adevărat fericiți sunt familiile calde și prieteniile bune, nu tendințele la modă și colegii cu zâmbet fals.

Învățăm să fim egali. Ne dăm seama că este mai satisfăcător să ȋmplinim decât să concurăm, că este atât de profitabil să împărtășim, să ne pese și să fim în sfârșit liberi de propriul egoism. Prin supunerea egoului nostru, COVID-19 ne-a dat viață.

Și aşa cum face un copil mic, şi noi facem pași de copii. Uneori ne vom împiedica, uneori vom cădea, dar obiectivul nostru trebuie să fie clar tot timpul: ȋnvățăm să ne unim. Dacă ne străduim să trăim în unitate, viața însăși ne va învăța ce trebuie să păstrăm din trecut și ce trebuie să alungăm. Nu trebuie să luăm decizii în avans, ci doar să încercăm să ne conectăm unul cu celălalt și să vedem ce fel de societate apare, cum se adresează membrilor săi, își recompensează campionii și își mustră dușmanii.
Pe măsură ce valorile noastre se schimbă, la fel vor fi cauzele bucuriei și întristării noastre. Aspirațiile noastre se vor adapta fără efort la noul mediu și vom prospera, atunci când toată lumea din jurul nostru prosperă.

Întrucât conexiunea umană va fi scopul final al societății, nu ne va fi frică pentru noi înșine, pentru copiii noștri sau pentru cei din grija noastră. Nu va trebui să ne facem griji pentru mâncare, locuință, îngrijire medicală, educație, prieteni pentru copiii noștri sau prieteni pentru noi înșine. Pur și simplu, nu va trebui să ne facem griji. Și singura noastră cerere va fi să facem același bine pentru alții, cum fac ei pentru noi.

Ar trebui să ne temem de virus și să ne ȋngrijim de sănătatea noastră, dar ar trebui, de asemenea, să fim recunoscători că a venit în ajutorul nostru. Ne-a salvat din a ne ucide reciproc și a ne distruge planeta; ne-a dat o șansă să începem din nou. Deci, cu toată sinceritatea, sunt recunoscător pentru lecția de smerenie pe care COVID-19 ne-a oferit-o tuturor.

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie | Add Comment/Ask Question→

Medium a publicat noul meu articol “Cine se teme de un şomaj ridicat?”

Nu ne întoarcem la afaceri ca de obicei. Poluarea aerului din China a revenit, deoarece fabricile pornesc din nou la foc ȋncins, dar cumpărătorii nu se vor mai întoarce la zilele dinainte de COVID. America declanseaza falimentele si impozitele mai mari, spune Larry Fink de la BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume; Europa este probabil să crească impozitele pentru a-și acoperi „subvențiile pentru recuperarea post-COVID”, potrivit Reuters, iar piața mondială de lux este „îndreptată spre o scădere de 18%”, scrie South China Morning Post.

„Pe măsură ce oamenii învață despre importanța solidarității, responsabilității reciproce și a altor activităţi sociale, respectul lor de sine va crește pe măsură ce vor deveni membri activi care realizează aceste valori în practică.”

Deci nu ne întoarcem la afaceri ca de obicei. Dar nu este doar din cauza impozitelor mai mari și a șomajului. Nu ne întoarcem la felul în care eram, pentru că ne-au dus în locul în care ne aflăm – intrând și ieșind din blocaje, neliniștiți de viitor, nesiguri de prezent și, în general, păcăliți. Multe persoane pur și simplu nu vor să se întoarcă la viețile lor anterioare; nu au fost atȃt de minunate.

Întrucât șomajul va rămâne ridicat și mulți oameni vor fi stresați de numerar și, de asemenea, cei care sunt angajați nu vor reveni bucuroşi înapoi la zilele anterioare virusului, multe întreprinderi nu vor supraviețui. Și dacă mai avem bani în plus, creșterea impozitelor și falimentelor vor înăbuși puțina tendință care ne-a mai rămas pentru ieșiri sau cumpărături.

Lumina de la capătul tunelului

În ciuda a tot ceea ce tocmai am scris, sunt foarte fericit de locul în care ne aflăm acum, deși aș dori să ajungem aici într-un mod mai ușor. Oricum ar fi, am ajuns în sfârșit în starea inevitabilă, în care autoritățile trebuie să abordeze problema. Beneficiile de șomaj și bonurile alimentare nu vor rezolva nimic. Zeci de milioane de oameni sunt în permanență în afara pieței de muncă, iar previziunea este că numărul lor doar va crește.

Aceasta necesită o revizuire, o regândire completă a structurii societății. Singura modalitate de a evita o prăbușire socială totală, izbucnirea unor revolte violente, instalarea legii marțiale și cine știe ce alte catastrofe, este să se facă două lucruri simple:

1. Oferirea fiecărei persoane îndreptățite la subvenții guvernamentale, unei burse care va înlocui toate celelalte prestații. Bursa va fi suficientă pentru a permite o viață respectabilă – deși nu luxoasă. Mâncarea, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea sănătății, educația și anumite recreeri și vacanțe trebuie să fie oferite pentru fiecare persoană. Acestea sunt nevoile umane de bază, nu luxul.
2. În schimbul primirii bursei, fiecare persoană va participa la cursuri, care vor da informații despre lumea în care trăim, atât în ceea ce privește guvernarea, finanțele de bază și alte abilități de viață, cât și informații mai cuprinzătoare despre situația lumii astăzi, în urma crizei coronavirusului.

Scopul studiilor nu este doar educarea oamenilor, deși acest lucru este important.

Scopul este de a-i ajuta să se conecteze social și emoțional unul cu altul, la familiile lor, orașul și țara lor. Oamenii care simt că se află ȋn locul căruia ȋi apartin, nu ies și nu își distrug propriile orașe sau țări, mai ales dacă finanțele personale.le sunt asigurate.

De-a lungul timpului, absolvenții programului vor deveni ei înșiși profesori, deoarece tot mai mulți oameni se găsesc permanent fără muncă. Dar, spre deosebire de ziua de azi, în cazul în care șomerii se simt adesea degradați și își pierd respectul de sine, contribuția socială a programului de studii va fi atât de substanțială încât oamenii ȋl vor urma cu plăcere.

Pe măsură ce oamenii învață despre importanța solidarității, responsabilității reciproce și a altor activități sociale, respectul lor de sine va crește, pe măsură ce vor deveni membri activi, care realizează aceste valori în practică. La fel cum astăzi oferim servicii sociale și considerăm că sunt importante, oamenii angajați în aceste studii vor deveni atât de conectați, atât de grijulii, încât vor schimba întreaga atmosferă din cartierele și comunitățile lor. Contribuția lor imensă la coeziunea societății va fi atât de substanțială încât vor deveni pilonii societății, baza pentru construirea unor comunități durabile și fericite.

Dacă acest viitor luminos ni se pare obscur, este pentru că nu am atins pe deplin profunzimea transformării pe care COVID-19 a produs-o tuturor. Ne-a schimbat pentru totdeauna. Când vom ieși la celălalt capăt al pandemiei, vom fi recunoscători pentru ea și poate vom regreta doar că am avut nevoie de o pandemie care să ne arate ceea ce era evident.

[Foto de James Yarema pe Unsplash]

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism | Add Comment/Ask Question→

Nu are nicio importanță cine suntem deoarece oriunde trăim, fiecare din noi are o înregistrare de date, Reshimo, despre unde este și de starea sa în sufletul general al lui Adam. Acesta este motivul pentru care Reshimo este numit punctul din inimă.

Taamim înseamnă că cel care vrea să guste un gust bun în viață, ar trebui să acorde atenție la punctul său din inimă, la embrionul sufletului, picătura de sămânță spirituală.

Fiecare persoană are un punct în inimă, doar că nu strălucește.

Mai degrabă, el este ca un punct negru. Punctul din inimă este discernământul de Nefesh (suflet) al Kedusha (sfințenie), a cărui natură este vasul de dăruire.

Cu toate acestea, el este într-o stare de Sechina (Divinitatea) în țărână, însemnând că o persoană o consideră ca pe nimic. În schimb, pentru ea ea este importantă ca țărâna. Asta se numește Nekudot (puncte).

Soluția este să mărească importanța ei și să-i facă importanța ca Tagin (coroane), ca “o Coroană pe capul lui”. Adică în loc să fie țărână, ca anterior, el ar trebui să îi ridice importanța să fie ca o Keter (coroană) pe capul lui.

În acel moment Nefesh de Kedusha se extinde în Otiot (litere), adică în Guf (corp), căci Guf este numit Otiot. Cu alte cuvinte, Kedusha se răspândește din potențial în concret, numită Otiot în Guf”. (Scrierile lui Rabash vol. 3, articolul 34, “TANTA” (Taamim, Nekudot, Tagin, Otiot)

…doar că el nu strălucește. Mai degrabă este ca un punct negru. Persoana nici măcar nu simte că aparține de ceva sau cuiva. Dar dacă începe să simță asta, este deja un pas înainte. Unei persoane îi sunt date niște baze ale unui sentiment că îi lipsește ceva și dacă începe să își dezvolte tânjirea, ea poate merge înainte.

Punctul din inimă este discernământul de Nefesh (suflet) de Kedusha (sfințenie), a cărui natura este vasul de dăruire. Atâta vreme cât o persoană nu dezvoltă dorința de a dărui în mod intern, ea simte tânjirea ei ca un punct negru. Așa începem calea noastră spirituală în această lume, atunci când simțim că suntem la un punct mort datorită circumstanțelor care ne-au dus acolo și nimic nu ne atrage și nimic nu ne împinge. Punctul negru ne împinge înainte, dar este prin suferințe și dubii și nu prin tânjire sau prin lumina care strălucește înainte.

Cu toate acestea, ea este într-o stare de Shechina (Divinitatea) în țărână, ceea ce înseamnă că Creatorul este înfășurat în negru, într-un paravan pe care nu îl înțelegem și nu îl găsim atractiv și pe care o persoană nu îl apreciază deloc, adică o persoană o consideră ca pe nimic. Nu vede nimic în el ci chiar opusul, întreaga sa viață începe să pară fără rost, fără gust și fără sens. Într-un final este împins înainte ca rezultat al incertitudinii și al goliciunii și vrea să găsească sensul în viață, dar nimic nu iluminează pentru el între timp. În acest fel începe dezvoltarea sufletului unei persoane in utero.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/16/20

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum funcționează mecanismul jocului? Atragem oarecare energie jucând o stare viitoare mai corectată?

Răspuns: Desigur. Atragem energia superioară. La urma urmei, gândurile și dorințele noastre acționează în spațiul din jur.

Întrebare: Înseamnă că există un fel de stare corectată în care ne aflăm în conexiunile corecte?

Răspuns: Categoric! Până la cea finală, cea mai bună stare. Și nu există undeva acolo, ci în mine. De parcă în mod inconștient mă îndrept spre această stare și atrag energie și putere din ea.

Întrebare: Un copil se joacă și el în același mod?

Răspuns: Absolut toţi! Chiar și un gândăcel se joacă ceva. Acest lucru se întâmplă la orice nivel. Acesta este singurul mod în care dorința se schimbă. Toată lumea este afectată de aceeași lumină într-o măsură mai mare sau mai mică.

Întrebare: Înseamnă că Creatorul a creat milioane de stări?

Răspuns: Totul, de la început până la sfârșit, este creat de o singură lumină, un singur gând.

Întrebare: Este ciudat că din doi, trei atomi, a apărut universul, inclusiv oameni cu întreg spectrul lor de sentimente. Cum este posibil acest lucru?

Răspuns: Principalul lucru este starea finală. Totul este construit de la sfârșit și nu de la început. De aceea este scris: „Sfârșitul acțiunii este în gândul inițial”

Întrebare: Deci nu este vorba despre un gram de lumină și un gram de dorință, care sunt suficiente pentru ca totul să se dezvolte, ci despre programul în sine. El dezvoltă totul. Programul este Creatorul?

Răspuns: Este gândul creației. Și deasupra ei se află forța care se numește Creatorul.

În ceea ce privește un gram de lumină și un gram de dorință, acestea sunt două forțe, plus și minus, care există în natură pentru a dezvolta dorința, astfel încât să devină un echivalent potrivit pentru lumină.

Din emisiunea de pe Kab TV„Fundamentele Cabalei”, 25/03/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum erau Adam și Eva? Ar trebui ca relația dintre un bărbat și o femeie să fie similară cu relația lor?

Răspuns: Adam și Eva nu au fost oameni, ci două sisteme de comunicare ale dorințelor egoiste de a primi și dorințele de a dărui. Asta ne spune de fapt Tora. Trebuie să ajungem într-o stare în care ambele sisteme sunt complet integrate și întree le este creat omul.

Practic, Adam este singur. La urma urmei, Tora spune, de asemenea, că la început a existat doar Adam și apoi Dumnezeu a creat o femeie din coasta lui. Toate acestea au nevoie de o explicație lungă, dar pe scurt, sistemul trebuie să ajungă la punctul în care ne conectăm și să ne transformăm din nou într-un singur sistem numit Adam. Aceasta nu este un fel de imagine biologică și nici o persoană a lumii noastre.

Noi oamenii coboram din maimuțe. Nu există semne de întrebare în acest sens. Aceste specii de maimuțe s-au dezvoltat treptat până când au apărut dorințe egoiste în creștere, ceea ce le-a transformat în oameni.

Adică maimuțele sunt mult mai bune decât noi. La noi, la persoanele necorectate, egoismul este mult mai mare. Dar nu vă faceți griji pentru asta, corectați-l.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 8/08/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→