Întrebare: Dacă pe lumea asta ar fi o singură persoană, care nu înțelege nimic, în timp ce restul au înțeles deja totul, i-ai explica metoda?

Răspuns: În primul rând, acest lucru nu s-a putut întâmpla. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni din lume se corectează, câmpul creat de ei va învălui restul și vor înțelege și aprecia spiritualitatea, atributul dăruirii, mai mult și vor aspira și la mai mult.

De aceea, o situație ipotetică, în care toți, cu excepția unui singur om, sunt corectați, este practic imposibilă.

Totuși, chiar dacă presupunem că acest lucru s-ar putea întâmpla, eu, evident, aș veni cu bucurie la acea persoană și voi încerca să o conving să completeze corecția generală a întregii lumi, din toate timpurile. Este posibil să reușesc.

Din „Fundamentele Cabalei” din Kab TV, 1/5/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “De ce Israelul trebuie să-și centreze discursul pe nevoia pentru conducerea unificată”

Ca urmare a celei de-a treia runde de alegeri pentru a alege membrii celui de-al 23-lea Knesset, noi trebuie să ne centrăm discursul pe nevoia pentru conducerea unificată în Israel.

Într-un final, Israel are nevoie de o unitate a guvernului care se concentrează pe unificarea deasupra tuturor vocilor și opiniilor diferite.

Nevoia de a ne uni deasupra diferențelor noastre este o tendință de cea mai mare importanță nu numai pentru guvern, ci și pentru societate în general.

Dacă guvernul ar putea să ofere un exemplu de unificare, în special când ne confruntăm cu o situatie care apare chiar ca opusul ei, atunci o asemenea unificare ar avea puterea să transmită forțele pozitive ale conexiunii ce locuiesc în natură de-a lungul societății Israelite, cât și umanității în general.

De ce și cum funcționează asta depinde de înțelegerea rolului poporului Israel.

O conducere unificată ar trebui să adune conducătorii națiunii cu o responsabilitate unificatoare comună

Cum cuvântul în ebraică pentru “Knesset”, numele parlamentului Israelian, este la fel ca cuvântul “adunare”, atunci guvernul ar trebui într-adevăr să adune conducătorii națiunii cu o responsabilitate comună spre răspândirea unității în națiune.

Un simț al responsabilității spre aducerea unității în națiune ar trebui să suprascrie pornirile conducătorilor de a se blestema între ei și de a-și băga unul altuia bețe în roti.

Acolo, prin urmare, trebuie să fie un dialog constant în jurul subiectului despre cum să aducem unitate poporului Israel.

De ce ar trebui să fim așa de îngrijorați de unitatea poporului Israel?

Atmosfera dezbinătoare prezentă din Knesset este unul din multele exemple la care suntem martori în jurul lumii, unde vedem o nevoie clară pentru mai multă coeziune socială, considerație reciprocă și respect între societatea umană.

Fără mai multă conexiune între societatea umană și societatea Israelită în particular, noi ne vom permite să fim purtați în jos pe o cale mizerabilă.

Suntem pe această cale acum. Și în timp ce umanitatea acumulează tot mai multe lovituri la scală personală, socială, globală și ecologică, tot mai mulți oameni vor simți în mod inconștient că poporul Israel este de vină pentru ghinioanele lor. În același mod noi vedem creșterea sentimentului anti-semit, crime și amenințări împreună cu creșterea multor alte probleme în lume.

De ce atât de mulți oameni se simt dependenți de poporul Israel?

Mulțumită rădăcinii ideologice originale a națiunii Israel, unitatea deasupra divizării, sau așa cum este scris “iubirea va acoperi toate păcatele”, așa de mulți oameni au o așteptare înnăscută pentru ca poporul Israel să se unească și să nu rămână ca un exemplu de divizare, ceea ce se întâmplă în prezent.

Până când nu începem să ne recunoaștem rolul de a ne uni deasupra diferențelor noastre pentru a răspândi o tendință unificatoare umanității, noi atunci nu avem nicio idee ce înseamnă “poporul Israel”.

Ce înseamnă a fi “poporul Israel”?

A fi poporul Israel înseamnă a fi un exemplu pozitiv a unui popor unificat deasupra diferențelor.

Noi suntem o națiune care trebuie să funcționeze pentru a se corecta pe sine, de exemplu să se conecteze în mod pozitiv și de asemenea să transmită lumii acea abilitate unificatoare.

Unicitatea timpului nostru în istorie

Noi trebuie doar să ne întoarcem puțin capul într-o parte și să vedem că nu suntem pe o cărare cu o singură direcție, ci la o răscruce.

Timpul nostru în istorie este în mod fundamental diferit de toate celelalte în faptul că avem o metodă de conexiune la îndemâna, gata să ne ghideze calea noastră înainte spre o existență armonioasă, eternă și perfectă, aici și acum în lumea noastră.

Astăzi nu mai trebuie să acceptăm fără voie ceea ce lumea aruncă în noi. Noi putem fi în schimb o națiune liberă, conducându pe noi înșine și lumea într-o direcție pozitivă a unificării crescătoare deasupra tuturor diferențelor.

Încurcătură divizării complexe în care ne găsim astăzi ne arată cum ,dacă putem să depășim asemenea diferențe, noi am fi într-adevăr un exemplu strălucitor despre ceea ce are nevoie lumea cel mai mult: unitatea deasupra divizării.

Prin unirea deasupra diferențelor noastre noi devenim “o lumină pentru națiuni”, rolul care ne-a făcut o națiune unificată de la bun început (cuvântul în ebraică pentru “evreu” [Yehudi] vine de la cuvântul pentru “unit” [yihudi] [Yaarot Devash, partea 2, Drush nr. 2]).

Prin unificarea noastră noi pavăm calea spre un viitor de bunătate, fericire, libertate, pace și iubire pentru umanitate, echilibrând conexiunile noastre cu forma naturii conectate.

Unitatea deasupra divizării ne va salva de multe dintre loviturile naturii. De asemenea, în plus de atenuarea noastră plăcută cu natura, unitatea deasupra diferențelor noastre creează un echilibru natural necesar care ne permite să experimentăm natura într-un mod pur și armonios. Deoarece noi intrăm în natură deasupra ego-ului uman care sparge și divide senzația deplinătății naturii, noi atunci descoperim o realitate complet nouă, unificată, eternă și perfectă, toate acestea cât suntem în viață în lumea noastră.

Prin urmare, nevoia comună a societății pentru unitate, astăzi ar trebui să fie suficientă pentru a ne face să prioritizăm discursul nevoii pentru o conducere unificată, care țintește spre unificarea pozitivă a întregii societăți umane deasupra divizării sociale și politice aprinse de astăzi.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

KabNet a publicat noul meu articol: “Semnificaţia Purim-ului”

Purim, care are loc pe data de 14 Adar, este sărbătoarea contrariilor. El face legătura între fericire și disperare, tăinuire și revelare, Mordechai și Haman, exilul și mântuirea.

Purim (care provine din cuvântul „Pur” [„sorţ”]) este situația spirituală ideală, corectarea finală (Gmar Tikkun). Este o stare în care dorințele unei persoane sunt corectate cu intenția de a dărui și una devine unită cu toate dorințele, umplând astfel dorința cuiva cu revelarea Creatorului (adică, revelarea calității de dăruire și iubire care conectează toate dorinţele).

SEMNIFICAȚIA SPIRITUALĂ A PURIMULUI

Megillat Esther (Cartea Esterei) descrie forțele care au loc într-o persoană. Aceste forțe sunt ceea ce o persoană care atinge spiritualitatea, descoperă în conexiune cu Creatorul. Ei gestionează tot ce se desfășoară în viața fiecăruia și au primit numele de Mordechai, Esther, Haman, precum și multe altele.

Povestea de Purim se desfășoară înainte de construcirea celui de-al doilea templu, cu puțin înainte de Aliyah (ascensiune) către țara Israelului. Prezintă bătălia finală înainte de corectarea finală (Gmar Tikkun). În această etapă, poporul Israel, dorința cea mai interioară dintr-o persoană care aspiră la spiritualitate, trăiește calm și pașnic în împărăția lui Ahasuerus.

Mordechai, dorința spirituală care dorește doar să se contopească cu Creatorul (calitatea de dăruire și iubire), trăia fericit și regatul era în pace.

Poporul Israel reprezintă majoritatea dorințelor care doresc să meargă direct la conducătorul lumii pentru a învăța legea universului (cuvântul „Israel” provine din cuvintele „Yashar Kel” [„direct la Dumnezeu”]).

Într-adevăr, la începutul poveștii, narațiunea sugerează că nu este ceva greșit: „Există o națiune care este împrăștiată între națiuni.” Acest pasaj poate fi citit și ca „Există o singură dorință care este împrăștiată între dorințe.” Este această națiune, Israel, dorința de spiritualitate (o dorință de dăruire și iubire), care se presupune că este unită împotriva tuturor celorlalte națiuni, care sunt dorințe de mulțumire de sine. Forța dorinței de spiritualitate (Israel) provine doar din unitatea sa, astfel încât atunci când este dispersată, înseamnă că persoana nu și-a îndeplinit încă destinul, pentru că doar poporul Israel (dorința unită de dăruire și iubire mai presus de toate alte dorințe) poate conduce celelalte națiuni (toate celelalte dorințe, de mulțumire de sine) la obiectivul comun, adeziunea cu Creatorul.

Haman cel rău, care reprezintă dorințele egoiste dintr-o persoană, vrea să exploateze situația pentru câștig personal. În cele din urmă vrea să-l răstoarne pe rege de pe tronul său. Haman consideră că faptul că poporul Israel, evreii, sunt dispersați, atestă slăbiciunea, confuzia și lipsa lor de credință. Prin urmare, el consideră că situația este o ocazie rară de a-i elimina pe evrei de pe fața pământului, deoarece sunt singura forță care se află între el și exploatarea Creatorului.

Ceea ce Haman nu reușește să înțeleagă, însă, este că evreii sunt dispersați dintr-un motiv: Dispersarea evreilor (adică dispersarea unei cantității mici de dorințe spirituale printre cantitatea mare de dorințe egoiste) este pentru ca toate dorințele să dobândească forma de dăruire și iubire, adică faptul că unitatea spirituală vine în integrare și echilibru perfect cu toate dorințele, și nu în separarea lor. Într-adevăr, vom vedea acest adevăr, când, la sfârșitul poveștii, toți oamenii se corectează. Înțelesul este că toate dorințele dintr-o persoană, numite „oameni”, acceptă dorințele spirituale care duc la încredere și fericire, numite „Israel”.

Israelul dintr-o persoană (partea altruistă) este limitat. Această limitare nu poate fi depășită decât de Haman cel rău. De aceea trebuie să găsim Haman-ul (partea egoistă) în noi.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Înțelepciunea Cabalei respectă ambele forțe care acționează în realitate: forța atracției și forța respingerii. Ambele provin de la Creator și ambele sunt la fel de importante în ochii Săi. De asemenea, trebuie să le tratăm în acelaşi fel.

Forța de respingere nu este mai puțin importantă decât forţa de atracţie. Desigur, am prefera forța de atracţie, dar așa apare în dorința noastră de a primi, ceea ce nu este spiritual. Cu toate acestea, se spune că o persoană ar trebui să binecuvânteze pentru rău chiar mai mult decât pentru bine și să se raporteze la bine și la rău în egală măsură. Omul va fi apoi restricționat, la punctul din mijloc, independent de orice, și astfel va putea să se ridice deasupra naturii și să devină liber.

Prin urmare, este foarte important să trecem atât prin stări rele, cât și bune, în aceeași măsură, deoarece doar din acest punct putem lua decizii corecte.

Intrarea în lumea spirituală este foarte specială. Este ca și cum ai voie să intri, să o respingi și așa mai departe, din nou şi din nou. Prin urmare, să studiem psihologia noastră interioară, în ce măsură dorim sau nu spiritualul. Există astfel de momente în studiu când intrarea este deschisă pentru noi, dar nu vrem să intrăm. Creatorul trebuie să ne atragă.

Trebuie să fim pregătiți pentru astfel de stări reci pentru a exista în lumea spirituală și, în primul rând, ar trebui să acordăm atenție punctului din mijloc care ne permite să menținem echilibrul, independența, atunci când nu suntem atrași nici spre bine, nici spre rău, ci numai spre măreția Creatorului, care ne determină direcția corectă de dezvoltare.

Măreția Creatorului este dezvăluită numai în punctul din mijloc, în linia de mijloc. Adică, cel mai important este să nu ne aplecăm nici spre stânga, nici spre dreapta, ci să rămânem la mijloc, deasupra cunoașterii și a rațiunii, astfel încât să nu ne intereseze dacă ne simţim bine sau rău. Este important să rămânem în acest punct central și să facem eforturi pentru Creator. Dacă aspir la linia de mijloc și mi-o imaginez, atunci îmi pot imagina forțele care acționează asupra mea: stânga, dreapta și mijloc.

Omul ar trebui să fie complet disperată de propriile forțe. Dar această disperare este în sine, nu pe cale și scop. Dacă dintr-odată esti disperat datorită scopului, atunci trebuie să faci totul pentru a reveni la echilibru; altfel, nu ești în realitatea corectă. Starea potrivită este atunci când nu mă aplec nici la stânga, nici la dreapta, ci mă străduiesc numai pentru măreția Creatorului, astfel încât să fiu atras de El.

Și dacă mă aflu în acest punct corect, voi afla că nu am nici o forță acolo, nici o minte, nici un mijloc de a face măcar un pas înainte. Este ca și cum aș fi suspendat în aer și aceasta este o condiție foarte importantă în dezvoltarea noastră. Până la urmă, când am înțeles că nu am nimic și nimic nu mă va ajuta, atunci îmi rămâne doar un singur lucru: rugăciunea. Din această stare, va apărea o adevărată rugăciune pentru că nu am nici un sprijin, nici o șansă să fac măcar un pas, iar adevărata rugăciune este ceea ce mă ajută. Este un strigăt în deșert, în disperarea forțelor mele.

Însă acesta nu este un semn de slăbiciune, așa cum ni se pare astăzi. Momentan, ne bazăm încă pe puterea noastră. Dar cu cât ajungem mai aproape de intrarea spirituală, cu atât ne bucurăm, dezvăluind lipsa propriei noastre forțe, ceea ce înseamnă că devenim mai dependenți de Creator.

Și chiar la intrare, omul vede că numai Creatorul îl poate salva, îl poate ajuta, iar întrebarea este dacă este capabil să ceară ajutor sau nu. Rugăciunea este posibilă doar cu sprijinul celor zece – aceasta este prima condiție necesară pentru a vă orienta către Creator cu o rugăciune.

Puteți efectua o acțiune spirituală, întoarcându-vă la Creator, lăudându-L, cerându-I și luându-L ca partener, dar numai într-un minian, în zece și nu mai puțin de atât. Fără acesta, omul  nu se poate ridica deasupra egoismului său într-o cerere către Creator și nu va ști ce să ceară. Prin urmare, este evident că intrarea în spiritualitate este posibilă numai prin grupul de zece.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/2/20, Disperați de propriile forțe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Credinta este calitatea daruirii, care apare intr-o persoana datorita efortului acesteia, si, conform cu aceasta, prin influenta luminii superioare. Nu este calitatea corporala, atunci cand daruiesc pentru ca voi castiga ceva din asta, iar in alt mod nu as putea darui.

In orice caz, cand sunt ridicat deasupra egoismului meu, atunci in masura ascensiunii, intr-adevar primesc  gratuit, liber, calitatea daruirii. Aceasta este numita calitatea Bina, calitatea credintei.

Motivul este ca atunci cand actionam in daruire si din faptul ca daruim, incepem sa intelegem si sa simtim ce este echivalenta cu Creatorul, si incepem Sa-L dezvaluim. Motivul este lumina Hochma.Astfel, incepem sa obtinem ambele lumini: Lumina Hassadim si Lumina Hochma. Si Lumina Hochma este imbracata in Lumina Hassadim.

Din emisiunea KabTV “Fundamentele Kabbalei,” 22/12/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

  New Life # 1200 – Comunicare în relații

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

În loc să învinovățim, să dăm jos sau să ne confruntăm cu ceilalți, trebuie să găsim o modalitate de a comunica, astfel încât cealaltă persoană să o poată primi. Întotdeauna vrem să avem dreptate, dar supărăm persoane, ceea ce le dezarmează imediat. Fiecare luptă poate fi oprită cu un sărut. De asemenea, copiilor trebuie să li se permită să-și exprime toate emoțiile, inclusiv furia. Acceptarea celorlalți așa cum sunt, fără a dori să îi schimbi, este important. Însă, accentul meu ar trebui să fie pus pe schimbarea mea.

Din „Viața nouă nr. 1200 – Comunicare în relații” de la KabTV, 16/01/20

 Video: Play Now | Download
  Audio: Play Now | Dowload

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Tu spui că lumea noastră nu există. În ce sens nu există și de ce? Ce înseamnă “iluzoriu” și a cui este iluzia?

Răspuns: Este iluzia noastră. În realitate, lumea noastră nu există.

Ce înseamnă “în realitate”? În proprietatea dăruirii, care este singurul lucru care există în realitate; lumea noastră nu există.

Lumea noastră este proprietatea primirii, este egoism pur. Iar lumea în sine nu există, a fost creată intenționat ca una fantomatică și iluzorie ca să trăim în ea ca punct de început al dezvoltării noastre spirituale adevărate, ca să existăm în afara lumilor spirituale, în afara existenței adevărate.

Lumea noastră este pur și simplu un punct negru.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/5/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Proverbe 13:3: Cel care își păzește gura, își păzește sufletul; căci cel care-și deschide larg buzele aduce ruina. (Regele Solomon.)

Întrebare: Despre ce este vorba aici?

Răspuns: Este vorba despre ce trebuie să înțelegi, cu cine ai de-a face și să acționezi doar în măsura în care poți influența lumea într-un mod bun, cu bunăvoință. O conduci cu moralitatea ta, prin influența ta, către acțiuni corecte.

Ai grijă ca tot ce-i dai lumii să fie clar pentru toți, în așa fel încât fiecare să poată folosi acest lucru în beneficiul propriu.

Întrebare: Ce anume este benefic pentru lume?

Răspuns: Singurul lucru benefic pentru lume este conexiunea.

Întrebare: Adică tot ce poți face și tot ce poți spune ar trebui să fie în scopul conexiunii. Această atitudine se numește că-mi „păzesc gura”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce înseamnă „cel care își deschide buzele”?

Răspuns: Este atunci când nu-ți controlezi influența asupra lumii și astfel poți provoca mult rău.

Întrebare: Poate oare o persoană să dea foc lumii?

Răspuns: Nu. Natura noastră este creată în așa fel încât acționăm neglijent, în beneficiul nostru și prin urmare în detrimentul lumii.

Comentariu: Dar acum te contrazici: un om nu se poate împiedica să nu dea foc lumii odată cu fiecare cuvânt pe care îl rostește.

Răspunsul meu: Nu, vorbim aici despre un om obișnuit și nu despre un cabalist. Cabalistul controlează și simte cu claritate ce influențe transmite lumii, ce mesaj, precum și cum va percepe lumea acest mesaj. Chiar dacă el însuși nu este mulțumit de acest mesaj, totuși astfel va instrui umanitatea. Dacă nu azi, atunci mâine lumea va înțelege că trebuie să o ia pe un drum nou.

Întrebare: Poate cabalistul să transmită lumii doar informații bune?

Răspuns: Un cabalist îi poate da lumii doar informații bune pentru că simte forța internă a naturii și de acolo își extrage metoda de a intra în lume, adică de a se adresa lumii.

Nu putem face rău. Poate că lumea nu înțelege acest lucru, dar de la un cabalist nu poate veni nimic rău, chiar dacă de obicei ieșirea lui către lume pare neplăcută, abruptă și nerezonabilă.

Întrebare: Toate acestea îl pot opri pe cabalist?

Răspuns: Nu, pentru că acesta vede beneficiile pe care le poate aduce lumii, că poate îndruma lumea înainte, pe calea corectă; de aceea nu se gândește prea mult la sine. Deși, mai târziu, suferă.
[260563]
Din programul KabTV “Știrile cu Dr. Michael Laitman,” 23/12/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah | Add Comment/Ask Question→

Michael Laitman, din Quora: „Cabala ezoterică chiar se apropie de legitimitate?”

 Cabala nu este o formă de ezoterism.

Oamenii vor să eticheteze Cabala ca ezoterică sau mistică și să o conecteze cu binecuvântări, blesteme, farmece și multe alte fenomene. Aceste etichete au devenit corelate cu Cabala, deoarece a existat o interdicție pentru studiul cabalei în masă, timp de 1.000 de ani, deoarece dorința spirituală a umanității încă nu se maturizase. În secolul al XVI-lea, când Ari (Cabalistul Isaac Luria) a ridicat interdicția de a studia înțelepciunea Cabalei, susținând că a venit vremea ca această să fie dezvăluită umanității, el a menționat și interdicția de a folosi farmecele și binecuvântările, întrucât nu au nimic de-a face cu Cabala.

Cabala este o știință care ne învață legea realității, din care facem parte. Prin această știință, descoperim reguli și lumea spirituală, care este motivul a tot ceea ce se întâmplă aici cu noi. Sunt reguli colective, care cuprind legile tuturor științelor din lumea noastră.

Cabala nu este o altă credință sau un tablou imaginar asupra vieții. În schimb oferă legi precise și clare care înfățișează structura lumilor superioare.

Atunci când studiem Cabala, în primul rând dobândim cunoștințe despre lumile din afara noastră. Descoperim lumea superioară, spirituală, iar apoi obținem treptat capacitatea de a o influența. Prin teste și experimente, învățăm cum să o facem, apoi intrăm în realitatea integrală.

În acest moment începem să lucrăm nu din interiorul propriilor noastre trupuri, ci din sufletele noastre, care sunt adevărata noastră esență. Ființa umană nu este corpul fizic cu care suntem îmbrăcați la începutul fiecărei vieți. Ființa umană este sufletul pe care nu îl simțim în prezent.

Scopul creației este acela de a acționa din interiorul sufletelor noastre, din lumea superioară și vom trăi la cel mai înalt grad posibil, mai degrabă, decât în ​​cel de jos (lumea noastră), care se află la nivel animal. Descoperind sufletele noastre, ajungem în contact cu lumea superioară și astfel obținem o viață plină, completă, eternă și fericită.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Metoda primita la Muntele Sinai

Întrebare: Metoda pe care poporul Israel a primit-o la poalele Muntelui Sinai, a fost dată cu condiția ca ei să devină “ca un singur om cu o singură inimă”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Condiția “ca un singur om cu o singură inimă” înseamnă să fim în conexiunea noastră cât mai similari posibil cu o singură forță superioară unificată, comună și să simțim că nu suntem capabili să facem asta noi înșine. Când investim o anumită cantitate de efort în conexiune, noi dezvoltăm o dorință puternică de a fi similari cu această forță.

O asemenea aspirație spre o stare unde noi, împreună, vrem să devenim ca un întreg comun, trezește lumina superioară. Lumina superioară afectează persoana sau oamenii care au trezit-o, iar ea face anumite acțiuni spirituale asupra lor; adică le dă puterea să se conecteze, să se ridice deasupra egoismului lor.

Întrebare: Ce a fost nou în această metodă pe care Avram nu l-a avut?

Răspuns: În primul rand, egoismul s-a schimbat. Dacă egoismul este mai mare, nu în cantitate ci în calitate, atunci, desigur, o metodă diferită și alte acțiuni sunt necesare.

Noul egoism necesită mijloace noi pentru a se ridica deasupra lui, pentru a începe să lucreze cu el și să se conecteze între ei în special mulțumită lui, în ciuda faptului că el separă oamenii.

Prin urmare, această metodă este numită “metoda conexiunii”. Forța pe care trebuie să o aplicăm pentru a ne conecta este numită “lumina superioară” sau “Tora”.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 7/1/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→