Sensul vieții, partea 3

Este posibil să atenuăm întrebarea despre sensul vieții?

Observaţie:  Astăzi, speranța de viață a crescut de patru ori. În urmă cu 3.500 de ani, speranța medie de viață în Egiptul Antic era de 22 de ani.

Comentariul meu:  Astăzi nu putem înțelege asta. La 22 de ani viața nu începe încă.

Întrebare:  În acele timpuri, 15-20% din populație mureau de moarte nefirească, deoarece în mod constant se duceau războaie. În vremea noastră, desigur, viața a devenit mai bună. Cu toate acestea, pe de altă parte, jumătate din populația lumii ia antidepresive. Toate acestea sunt cauzate în oameni de natură?

Răspuns:  Da, natura noastră, care ne conduce la scop. Adică ai totul, cu excepția principalului lucru: pentru ce trăiești?

În cele mai vechi timpuri, o persoană la 20 de ani putea să nu se fi gândit la scopul vieții. Dar când trăiești 80 de ani, atunci ai deja o problemă, jumătate din viața ta gândești: „În curând voi muri și pentru ce am trăit? Care este ideea?” Este mai rea decât moartea.

Observaţie:  Chiar și faptul că totul se termină ridică întrebarea: care este sensul vieții, dacă totul se termină?

Comentariul meu:  Apoi, avem nevoie de droguri pentru a nu ne mai gândi la asta, iar umanitatea a inventat acest lucru.

Întrebare:  Drogurile sunt acum legalizate în toată lumea. Crezi că nu este întâmplător?

Răspuns:  Desigur, nu este întâmplător! O persoană nu vrea să se gândească la sfârșitul ei, dar din moment ce aceste gânduri nu o părăsesc, ea vrea să umple cumva acest gol.

Întrebare:  Înseamnă că, Creatorul ne dă suferință pe de o parte, dar pe de altă parte El permite drogurile astfel încât să le folosim?

Răspuns:  Depinde de noi să vedem că nici aceasta nu este o soluție.

Întrebare:  Deci drogurile nu vor ajuta la atenuarea întrebării interioare despre sensul vieții?

Răspuns:  În niciun caz.

Din KabTV – „Fundamentele Cabalei”, 1/14/19

„De ce conexiunea ne face mai fericită, chiar dacă suntem mulțumiți de mai puțin contact social” (KabNet)

KabNet a publicat noul meu articol:

„De ce conexiunea ne face mai fericită chiar dacă suntem mulțumiți de un contact social mai puțin”

Oamenii extrem de inteligenți sunt mai fericiți că au un contact social mai puțin.

Aceasta este o concluzie dintr-un studiu al psihologilor evolutivi Satoshi Kanazawa și Norman P. Li, care au examinat efectele densității populației, frecvența interacțiunilor sociale și a nivelurilor de inteligență în raport cu fericirea oamenilor.

Este un fenomen destul de clar. Putem vedea cum oamenii, care se angajează în domenii specializate, încearcă să se înconjoare numai de orice și oricine se raportează la obiectivele pe care și le-au stabilit.

„Principiul este ca atunci când o persoană dorește să se conecteze cu ceilalți ca mijloc de atingere a scopului vieții – echilibru cu legile naturii – atunci acestă tânjire ghidează persoana să-și descopere locul perfect în sistem.”

Și eu aș fi fericit să stau într-o cameră închis toată ziua cu cărțile și computerul meu și să nu intru în contact cu nimeni. Cu toate acestea, de când am realizat că scopul vieții noastre este să ne corectăm pe noi, înșine, conectându-ne pozitiv cu ceilalți – să transformăm intenția noastră egoistă pentru beneficiul personal într-un scop altruist de a beneficia ceilalți și, prin aceasta, de a realiza echilibrul cu legile naturii – apoi, datorită respectării scopului vieții, fac tot ce pot pentru a ieși din mine și a mă conecta cu ceilalți.

În cazul meu, acest lucru implică oferirea lecțiilor de Cabala în fiecare dimineață și seara, acesta fiind cel mai direct mod de a atrage forța conexiunii în viața noastră. 1000 de studenți ai mei din întreaga lume folosesc aceste lecții pentru a-și crește apropierea unul cu celălalt și cu legile naturii. Ei avansează în legătura lor de la o zi la alta în grupuri de zece – o infrastructură pentru realizarea unei astfel de conexiuni.

În afara lecțiilor, programul meu este plin de programe TV, radio și internet, să scriu articole și postări, să lucrez la cărți și să particip la diverse întâlniri, toate pentru a promova ideea conexiunii umane necesare.

Toată lumea are un loc diferit în sistemul de creație și, astfel, este inutil ca toată lumea să studieze și să răspândească înțelepciunea Cabalei într-un mod atât de intens, chiar dacă opțiunea există pentru cine dorește acest lucru.

Cu toate acestea, principiul este că atunci când o persoană dorește să se conecteze cu ceilalți, ca mijloc de atingere a scopului vieții – echilibru cu legile naturii – atunci acestă tânjire îndrumă persoana să-și descopere locul perfect în sistem. În înțelepciunea Cabalei, aceasta se referă la atingerea rădăcinii sufletului nostru, starea armonioasă finală pe care o putem atinge cu toții.

Viaţă şi moarte, partea 3

Viața și moartea din punctul de vedere al Cabalei

Întrebare:  Timp de mii de ani de dezvoltare a civilizației umane au existat un număr mare de credințe, de tot felul. Este surprinzător, dar și adevărat, că aproape toate credințele vorbeau despre viață după moarte. Toată lumea crede în asta. Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns:  Cabala spune că viața nu este existența corpului nostru proteic și moartea acestuia, fiindcă ea este umplută cu forța superioară, indiferent de starea în care se află corpul nostru.

Cu alte cuvinte, avem ocazia să dobândim voința de a dărui, în afara noastră, ieșind din noi, înșine, din egoismul nostru. Iar când o persoană iese din sine și vrea să-i împlinească pe ceilalți, atunci în această stare primește împlinirea de Sus, pentru a o transmite altora. Și acea împlinire, care trece prin el către alții, este chiar viața.

De aceea, dorința mea de a împlini pe cineva din afara mea se numește viață. Vreau să împlinesc pe aproape toată lumea. Astfel, dacă mă raportez la ceilalți și, prin ei, la Creator într-un asemenea mod, atunci o Lumină mare trece prin mine și această Lumină, care mă umple, se numește viață.

Întrebare:  Atunci, ce este moartea?

Răspuns:  În lumea spirituală, moartea este o cădere din calitatea dăruirii, în calitatea primirii. Adică dorința de a primi pentru propriul bine, de a-ți zăvorî pentru sine toate plăcerile, este moartea spirituală.

Întrebare:  Înseamnă că dacă suntem acum în dorința de a primi, suntem morți din punct de vedere al lumii spirituale?

Răspuns:  Din punctul de vedere al lumii spirituale nu suntem morți, ci, pur și simplu, nu existăm deloc.

Întrebare:  O persoană determină prin sine, însăşi dacă este vie sau moartă în lumea spirituală?

Răspuns:  Da. Dacă a ajuns la starea de viață și atunci această calitate cade de la el și Lumina dispare, el spune că „Acum sunt în starea de moarte”.

Între timp, noi nu suntem în nicio stare, fiindcă, acum, în ceea ce privește stările spirituale, suntem considerați animale și nu oameni.

Întrebare:  Este posibil să spunem că existăm în potențial?

Răspuns:  Da. Putem ajunge la un grad spiritual și să devenim oameni, dar până atunci nu avem acest lucru în noi.

Întrebare:  Care este rădăcina spirituală a morții?

Răspuns:  Este o tranziție către o stare diferită. Cu toate acestea, nu este moartea. De fapt, nu există moarte, fiindcă moartea este considerată ca fiind absenţa dorinței de a dărui, care este natura Creatorului. Iar când dorinţa de a dărui se manifestă în noi, atunci o numim viaţă.

Din KabTV –  “Fundamentele Cabalei,” 1/14/19

Viață și moarte, partea 2

Cel mai sigur lucru în viață este moartea, iar cel mai nesigur lucru este ora acesteia

Întrebare: În conformitate cu proverbul latin “Cel mai sigur lucru în viață este moartea și cel mai nesigur lucru este ora acesteia”, într-adevăr, persoana nu are nevoie să știe ora morții sale, deși este interesant.

Cumpărând, să spunem, un bilet la loterie, el crede că va câștiga, deși șansele sunt de unu la un milion. Cu toate acestea, atunci când iese pe stradă, nu se gândește niciodată că ceva i se poate întâmplă, deși șansele sunt mult mai mari. Așa suntem aranjați!

Care este motivul pentru acest comportament?

Răspuns: Asta pentru că ne dorim lucruri bune pentru noi, înșine și nu pe cele rele. Prin urmare, noi nu evaluăm circumstanțele și acțiunile în mod corect. De regulă, noi credem că totul va fi bine.

Întrebare: Formula “maximul de plăcere cu eforturi minime” este programul existenței noastre?

Răspuns: Da, deoarece toată viața noastră este proiectată astfel încât să trecem prin stări de plăcere. În fiecare moment al existenței noastre, noi tot timpul ne punem pe noi, înșine în starea cea mai confortabilă.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/14/19

Libertatea de alegere, partea 2

Impactul mediului

Întrebare: Conform Cabala, ereditatea și mediul sunt factori care îl influențează pe om la nivel inconștient.

În ceea ce privește ereditatea, totul este clar. Cât despre mediu, cel în care existăm ne influențează 100%? Adică, este posibil că noi să cădem sub influența lui?

Răspuns: Chiar dacă noi nu alegem într-un mod explicit un anumit mediu, ci suntem într-un oarecare contact cu el, tot ne influențează, mai mult sau mai puțin, explicit sau implicit. Mai mult, noi nici nu înțelegem cum ne punem sub influența lui. De fapt, poate nu vreau să fiu în contact cu el, dar el tot mă influențează mult.

Aici este necesar să se depună o muncă serioasă, pentru ca omul să realizeze că cel mai important lucru pentru noi este să ne înțelegem mediul înconjurătaro, ce îl influențează mai exact.

Câteodată, mediul în care existăm poate să ne influențeze mai mult decât oamenii, ne îndreată către anumite acțiuni, reacții, etc. De aceea, este necesar să se investigheze cu grijă impactul mediului asupra omului, prin toți parametrii: mineral, vegetal, animal și uman.

Întrebare: Asta înseamnă că și mineralul influențează omul?

Răspuns: Desigur. Vremea nu ne influențează dispoziția și starea de bine? Și orașul, sau casa în care trăim? Nu vorbesc acum de oameni, ci de restul, și în particular de natura minerală. Asta ne influențează cel mai mult.

Pune pe cineva în alt loc, pune un om în pădure sau la țară, și vei vedea o persoană complet diferită, pe măsură ce factorul naturii înconjurătoare este puternic.

Remarcă: Se spune că dacă ești lângă cineva în depresie, atunci depresia lui ți se poate transmite și ție. Și chiar mai mult, dacă ești într-o societate depresivă.

Comentariul meu: Absolut.

Din KabTV, emisiunea ”Fundamentele Cabala„ 2/4/19

Alege factorul exterior!

Doar omul are liber arbitru, deoarece el sau ea pot folosi un factor exterior care le permite să aleagă direcția dezvoltării lor. Imaginează-ți că un bob de grâu ar avea oportunitatea de a alege cum să crească într-un spic de zece boabe și să decidă între care boabe. Grâul nu poate să aleagă, dar noi putem, deși suntem în aceeași stare. Însă noi avem oportunitatea să ne întoarcem spre factorul special care ne vă dezvolta și asta se numește liberul nostru arbitru.

Dacă nu este nicio liberă alegere, atunci doar grâul și nimic altceva poate să crească din bobul său de grâu. Cu toate acestea, noi avem oportunitatea să devenim ființe umane mulțumită unui factor exterior. Prin urmare, noi trebuie să găsim ce este acest factor exterior, ce poate face și cum îl putem trezi? De asemenea, noi trebuie să înțelegem de ce avem nevoie de acest factor exterior, deoarece el este împotriva tuturor dorințelor noastre, împotriva naturii noastre. Reiese că trebuie să ne convingem pe noi, înșine, iar asta necesită un mediu care ne va ajuta să depășim toate dificultățile și să dovedească faptul că această străduință se merită. Este foarte dificil să ne obținem libertatea. 1

Factorii exteriori au un impact imens asupra unei persoane, fiindcă noi transmitem gândurile, dorințele, aspirațiile, scopurile și valorile noastre altor oameni și primim același lucru de la ei. Așa se dezvoltă  umanitatea sub influența societății. De luat în considerație în mod special este influența mediei care distruge omul.

Un factor exterior nu poate să afecteze o persoană în mod direct, ci indirect, pe o cale ocolitoare și are un efect foarte serios. 2

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 1/2/20, Scrierile lui Baal HaSulam “Libertatea”

1 Minutul 34:40

2 Minutul 38:12

“De ce se poate intampla din nou un Holocaust“ (Breaking Israel News)

Cel mai mare site de ştiri ‘Breaking Israel News’ a publicat noul meu articol “De ce se poate intampla din nou un Holocaust “:

Nu, nu este isterie evreiască. Există semnalele unei situații extrem de periculoase pentru evrei , asemănătoare timpului precedent Holocaustului, de data aceasta în America, unde se raportează zilnic un număr mare de atacuri antisemite violente. Atacurile deliberate asupra evreilor, numai pentru ca sunt evrei, au devenit deosebit de prezente în New York. Grupurile de monitorizare a crimelor din ură numesc starea aceasta „epidemică”.

De fapt, anul 2019 a fost cel mai rău an înregistrat cu  incidente antisemite în New York, în jur de 214 plângeri față de 182 de cazuri anul trecut, potrivit datelor poliției. Acestea constituie aproximativ jumătate din toate crimele din ură raportate în oraș.

„Pogromul în desfăşurare lentă” din New York

Într-o scrisoare recent trimisă guvernatorului orașului New York, Andrew Cuomo, patru parlamentari evrei l-au îndemnat să declare starea de urgență, pe fondul infracțiunilor antisemite, exprimând o mare îngrijorare că „nu mai este sigur să fii identificabil ca ortodox în statul New York. Nu putem să cumpărăm, să mergem pe stradă, să ne trimitem copiii la școală sau chiar să ne închinăm în pace.”

Aceștia au descris amenințarea împotriva comunității evreiești americane drept un „pogrom în derulare lentă” și au adăugat, „crimele din ură antisemită au crescut la un număr înfricoșător de mare, în ultimele câteva luni … Evreii, identificabili ca ortodocși, din zonele pe care le reprezentăm, au fost vizați de o violență nevăzută în istoria modernă. Evreii ortodocși sunt în mod regulat asaltați, amenințați, înjunghiați și asasinați, în număr tot mai mare.”

Nu pot privi superficial situația actuală. În ultimul deceniu, am avertizat prin articole în mass-media și cărți, despre amenințarea unui potențial nou Shoah (genocid) pe pământ american, având în vedere sentimentul anti-evreiesc în creștere, pe mai multe fronturi. Cu doar câțiva ani în urmă, când am întâlnit lideri evrei pentru a-mi exprima îngrijorarea în sensul acesta, au reacționat cu neincredere.

Acum perspectiva lor s-a schimbat. Fostul Senator Democrat al Statului New York, Dov Hikind, a întrebat:„De ce sunt asaltați evreii într-un mod în care au mai fost asaltați în Germania pre-nazistă?” și a spus că “Daca ati fi intrebat evreii acum 20 de ani daca se poate intampla un Holocaust în America, ați fi obținut un răspuns uniform: ‘este imposibil, nu în America!’.” Ei bine, nu mai este cazul.

Recunoașterea sporită a antisemitismului american este un prim pas pozitiv către abordarea problemei și descoperirea unei soluții pentru aceasta. Am exprimat acest lucru în noua mea carte “Alegerea evreilor: unitate sau anti-semitism ” (p. 190) după cum urmează:

În mod clar, secolul XX a marcat un nou nivel în cruzimea omenirii, în special față de evrei. După ce am experimentat Holocaustul, nu putem fi siguri că acesta nu se va mai întâmpla. Dacă s-a întâmplat o singură dată, se poate întâmpla de două ori sau de trei ori, iar ura din ce în ce mai mare, la nivel global față de evrei și față de Statul Israel, dovedește că teama unui al doilea Holocaust este întemeiată. Aceasta, încă o dată, ne amintește de nevoia de a ne întoarce la metoda lui Abraham de a ne uni, deasupra diferențelor dintre noi și este de datoria noastră să dăm un exemplu lumii, făcând acest lucru.”

Așa cum a scris cel mai remarcabil Cabalist, Rav Yehuda Ashlag, la începutul anilor 1950:

„Lumea consideră în mod eronat nazismul un anume apanaj al Germaniei. Într-adevăr, este o problemă a democrației și socialismului care a rămas fără… maniere și dreptate. Astfel, toate națiunile sunt aceleași în acest sens și nu există nicio speranță că nazismul va pieri odată cu victoria Aliaților, căci mâine anglo-saxonii vor adopta nazismul, întrucât și ei trăiesc într-o lume a democraților și naziștilor.” (Scrierile ultimei generații)

Datoria evreiască de a preveni o nouă tragedie

Națiunea noastră evreiască a fost creată pe ideologia milosteniei și a iubirii frățești, când străinii au acceptat să se unească și să se conecteze ca egali. Am devenit o națiune când ne-am angajat să fim „ca un singur om, cu o singură inimă”. De atunci, a fost datoria noastră să menținem această conexiune și să o transmitem și anume să fim o „lumină pentru națiuni” pentru a-i servi pe alții. Prin urmare, datoria poporului evreu este să îndeplinească și să dea un exemplu de iubire altora, către lume.

De-a lungul timpului, am abandonat conexiunea unică pe care am cultivat-o cândva și am devenit egocentrici. Însă acum, când globalizarea ne-a făcut interdependenți, umanitatea caută o modalitate de a trăi împreună pașnic, dar nu poate găsi una. Până când evreii nu vor reînvăţa modul de a fi la fel de uniți ca înainte, lumea nu are acces la cunoașterea modului de a face acest lucru și va continua să ne învinovățească pentru necazurile ei. Cererea lor neîmplinită este proiectată în mod inadecvat, ca antisemitism, ca o presiune crescândă, până când nu ne vom schimba direcţia de acțiune către coeziune, mai degrabă decât spre scindare.

Așadar, a fi o lumină pentru națiuni este o misiune practică: să facem pace între noi, iar lumea va fi de asemenea în pace.

Unitate pentru bine

Lumea examinează mereu ceea ce facem, așa că, de fiecare dată când afișăm dizarmonie, acesta este un exemplu rău care se reflectă în lume. Dacă ne certăm între noi, proiectăm această dizarmonie asupra altor națiuni și încep și ele să se lupte. Însă, în adâncul lor, ei consideră că lupta lor a avut cumva originea în noi, aşa cum se exprimă în formele de duşmănie crescândă faţă de noi.

Problema noastră este că ne unim doar atunci când un inamic comun ne amenință. Dacă am transforma unitatea într-un proces conștient, nu am avea nevoie de rezultatul întunecat al unui nou Holocaust, care să ne îndrume către aceasta. Astfel, vremurile apăsătoare cu care ne confruntăm ne vor cere clar să luăm o decizie profetică. Alegerea noastră evreiască este să rămânem împărțiți și opusi și să suferim consecințele sau să ne inversăm atitudinea unuia față de celălalt, să dezvoltăm responsabilitatea și grija reciprocă și să o răspândim în lume. Dacă alegem cu înțelepciune această cale din urmă, o nouă realitate, de încredere, prietenie și sprijin reciproc se va desfășura în fața noastră, în America și în întreaga lume.

Noua mea carte, “Alegerea evreiască: unitate sau anti-Semitism” este acum disponibilă pe Amazon și Laitman Kabbalah Publishers.

Gândurile mele pe Twitter 1/15/20

Națiunile afirmă: #Evrei controlează lumea, tot răul provine de la ei. Ei simt că sunt în mâinile evreilor, care sunt capabili să schimbe lumea. Evreii trebuie mai întâi corectați. Cu ajutorul Cabalei, vom transforma ura în iubire și o vom transmite lumii. Prin urmare, vom schimba soarta noastră și soarta lumii.

Națiunea evreiască trebuie să simtă că, unindu-se, în interiorul ei, conduce enormul sistem al lumii pe calea bună. Dar, dacă nu se unesc între ei, atunci sistemul se întoarce spre o unificare aspră pe calea suferinței.

De pe Twitter, 1/15/20

Ce trebuie să repar?

Trebuie să te bucuri că îţi vezi lipsurile, pe fondul grupului de zece. Caut să văd cum mă deosebesc de grupul de zece, de prieteni și ce trebuie să repar pentru a deveni egal cu ei. Descopăr întotdeauna ceea ce îmi lipsește pentru a deveni ca un prieten sau ca altul, iar „invidia înțelepților crește înțelepciunea”, deoarece există ceva de încercat și ceva de cerut. Deci, lucrăm cu toții până când cererile noastre se vor transforma într-o adevărată rugăciune. 1 (Minutul 1:10)

Din prima partea a Lecției zilnice de cabala 12/10/19,

Viața și moartea, partea 5

De ce trebuie să ne naștem din nou?

Întrebare: Este posibil să spunem că, în afară de reînnoirea constantă a Reshimot (date genetice informaționale), o persoană trebuie să- și schimbe corpul fiziologic la fiecare câteva zeci sau sute de ani, pentru a se naște din nou într-un mediu diferit și a se conecta cu diferite suflete, oameni?

Răspuns: Da, este necesar.

Întrebare: Deci înțeleg corect acest lucru?

Răspuns: Mai mult sau mai puțin. În lumea noastră, nu putem folosi vocabularul nostru pentru a exprima ceea ce se întâmplă de fapt în lumea spirituală. Cu toate acestea, cel puțin imaginează-ți-o în acest fel.  Adevărul este că din această cauză, începem să facem un calcul: ce mi se întâmplă, ce ar trebui să fac?

Întrebare: O persoană trebuie să moară pentru ca cunoștințele și experiența pe care le-a dobândit în această lume să treacă la sentimente? De exemplu, Baal HaSulam oferă un exemplu cu grâul: cerealele trebuie să putrezească, astfel încât să încolțească și să crească.

Răspuns: Da. Asa este. În acest fel, există o tranziție de calitate la cantitate sau, invers, cantitate la calitate. O persoană trăiește aproximativ 80 – 100 de ani și tot ce a dobândit, toate experiențele sale, sunt întruchipate în urmașii săi.

Întrebare: Unde se păstrează toate acestea?

Răspuns: Datele informaționale există în câmpul de informații din jurul persoanei.

Întrebare: Acest câmp este comun pentru toată lumea sau are fiecare al său?

Răspuns: Fiecare are câmpul său personal și există un câmp comun pentru toată lumea și care ne conduce pe toți. Vedem chiar și în lumea noastră cum ne dezvoltăm: întreaga umanitate este atrasă undeva, dar fiecare are propriul destin personal.