Semnul conexiunii spirituale

Întrebare:  Când urmărim unele programe, ne implicăm în ele și simțim fluxul de gânduri și sentimente. Acesta este deja un nivel de conexiune.

Dacă simt gândurile și dorințele altora în interiorul meu, de ce este acesta un semn de conexiune spirituală?

Răspuns:  Un semn de conexiune spirituală poate fi doar atunci când simt respingere din partea prietenilor mei și, în același timp, mă rog pentru conectarea dintre noi. Doar aceste două tendințe opuse din mine indică o înălțare spirituală.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”,” 8/18/19

Toată lumea va deveni un evreu

Întrebare: Cum devine cineva un evreu?

Răspuns: Există două modalități pentru a deveni un evreu; prin naștere sau devenind evreu.

Oricine poate să devină evreu, indiferent dacă el este francez, italian sau orice altă naționalitate, deoarece evreismul nu provine dintr-o linie genealogică.

A deveni evreu înseamnă să adopți un anumit mod de gândire, o atitudine față de viață și de scopul ei, atunci când realizezi ce înseamnă, de fapt, să devii un evreu. Ce înseamnă să fii un evreu? Înseamnă să aduci metoda corecției și a conexiunii în lume și să devii un membru contribuitor spre unificarea lumii.

Întrebare: Deci, cuvântul „evreu” – „Ebraică – Ivri”, înseamnă „a trece peste”?

Răspuns: O schimbare de la atitudinea egoistă față de lume și de ceilalți, la una altruistă.

Întrebare: Așa devine cineva un evreu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, în realitate, în mod discret ne spui că întreaga lume poate să devină un evreu?

Răspuns: Nu în mod discret, ci într-adevăr așa.

Aceasta este o tranziție serioasă de la egoism la altruism, care se întâmplă ca un întrerupător, care se pornește în interiorul fiecărei persoane, atunci când el cere forței superioare această schimbare.

Întrebare: De asemenea, spui că aceia care se nasc evrei nu sunt cu adevărat evrei?

Răspuns: Nu. Aceia nu sunt evreii de care vorbește Tora. Un evreu este un spirit. Omul trebuie să fie ghidat doar de chemarea din inima sa.

Întrebare: Scopul ultim al vieții este să devii evreu?

Răspuns: A deveni evreu înseamnă să unești toți oamenii, să fii forța care îi elevează spre calitatea dăruirii, a iubirii reciproce și a unității. Înseamnă a ajunge la o asemenea comunicare între toți oamenii din lume, încât ei să devină ca unul.

A fi evreu nu are nicio legătură cu faptul că mama lui este sau nu evreică.

Întrebare: Oameni de diferite naționalități vor auzi dintr-o dată acum că, într-un mod sau altul, scopul fiecărei persoane este să devină un evreu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Tu spui calm că asta este așa?

Răspuns: Desigur. Cu alte cuvinte, scopul fiecărei persoane este să treacă de la percepția egoistă a lumii, la una altruistă. Asta se consideră trecerea („laavor”) barierei egoiste.

Așa că, lasă-i să o treacă!

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/30/19

 

Lumea – Realitate sau iluzie? Partea 2

Percepem esența fenomenelor naturale?

Baal HaSulam, „Esența Înțelepciunii Cabala”:

Realitatea Înțelepciunii Cabala

Lucruri reale sunt găsite chiar și în realitatea corporală, puse în fața ochilor noștri, deși nu avem nici percepția și nici imaginea esenței lor. Cum ar fi electricitatea sau magnetismul, numite „fluidum”.

Cu toate acestea, cine poate să spună că aceste nume nu sunt reale, când noi le cunoaștem clar și satisfăcător acțiunile lor? Noi nu am putea să fim mai indiferenți față de faptul că nu putem să concepem esența subiectului în sine și anume electricitatea în sine.

Într-adevăr, noi nu înțelegem ce este electricitatea sau esența oricărui alt fenomen fizic. Noi observăm doar efectele lor.

De exemplu, noi știm cum să lucrăm cu electricitatea, cu electromagnetismul, le folosim liber în viețile noastre, în activitățile casnice zilnice. Dar nu știm cu adevărat ce sunt. Totuși, asta nu ne deranjează deloc. Continuăm să exploatăm aceste fenomene naturale complet inconștienți de esența lor. Și înțelegem că nu știm asta.

Știm ce este gravitația, deși toți simt asupra lor impactul ei? Încearcă să sari, vei vedea ce este. Noi măsurăm această forță, învățăm cum să o depășim. Dar ce este această forță? Ce este esența ei? De unde vine? Nu știm! Așa este cu toate fenomenele naturale.

Baal HaSulam scrie căci cunoașterea despre manifestația lor ne satisface complet. Nu avem nevoie de nimic altceva pentru a le folosi.

Principalul lucru pentru noi este să folosim aceste fenomene. Noi nu dobândim esența lor interioară, deoarece natura ne-a creat așa. Noi dobândim doar efectele lor în senzațiile noastre și nimic mai mult.

Desigur, am putea să decidem că ar fi bine să descoperim de unde vin magnetismul, electricitatea, gravitația și toate celelalte fenomene naturale. Dar ele sunt complet ascunse de noi. Noi suntem doar instrumentele în care aceste fenomene se manifestă, iar manifestația lor este ceea ce simțim.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 9/15/19

Lumea – Realitate sau iluzie? Partea 1

Nicio limită pentru percepție

Remarcă: Cineva poate să studieze ”Esența înțelepciunii Cabala” pentru totdeauna. O citesc de 20 de ani și tot găsesc de fiecare dată ceva nou în ea.

Comentariul meu: Nevoia pentru un început este simțită mai mult la final. Orice știință adevărată îl dezvoltă pe om astfel încât el trebuie să studieze din nou și din nou.

Remarcă: Să spunem că Studiul celor Zece Sfirot studiază fizica lumilor spirituale și, de fiecare dată, pare că descoperi ceva nou. Totuși, ”Esența înțelepciunii Cabala” pare mai degrabă un articol obișnuit care poate fi tratat mai ușor, dar deodată descoperi lucruri adânci în el.

Comentariul meu: Asta nu datorită articolului, ci pentru că acesta îți extinde limitele percepției și atitudinii tale față de lume. Primele patru subiecte din acest articol sunt ”Comportamentul generalului și particularului”, ”Abundența Parțufimi-lor, Sfirot-urilor și Lumilor”, ”Două comportamente – de Sus în Jos și de Jos în Sus” și ”Nume abstracte” în înțelepciunea Cabala. Acestea vorbesc de multe concepte care sunt foarte complexe și abstracte.

Când ajungi la al cincilea sau al șaselea concept, începi să înțelegi că, de fapt, încă nu le-ai înțeles pe primele. Le-ai citit, ai fost de acord cu ele și ai trecut mai departe. Iar acum vezi cât de complexe sunt ele în internalitate și te întorci din nou la ele. Nu ai cum să ieși din asta, trebuie să faci ceva. Așa că le studiezi din nou.

De câte ori am trecut noi prin articolele lui Baal HaSulam? Aceia care citesc ”Esența înțelepciunii Cabala” pentru prima dată, nici măcar nu își pot imagina ce vor putea vedea în acest articol după ce trec a doua și a treia oara sau peste un an sau peste 10 ani.

De exemplu, eu studiez înțelepciunea Cabala de 40 de ani și nici măcar nu pot compara ce îmi imaginam despre aceste concepte atunci și acum. Eu-ul meu din prezent și omul care a deschis acest articol acum 40 de ani sunt doi oameni complet diferiți.

Întrebare: Înseamnă că în Cabala nu există, cum este în lumea noastră, expresia ”Am citit deja asta?”

Răspuns: Nu există așa ceva în Cabala. Intri în această înțelepciune și te cufunzi în ea fără abilitatea de a ajunge cumva la capăt.

Vorbește despre o lume atât de rotundă, de interconectată, încât poți să tragi de un fir și realitatea se va schimba pentru tine. Fiecare nouă definiție, fiecare nouă senzație și nouă realizare, schimbă totul, pentru că sunt numai zece Sfirot, dar fiecare dintre ele constă din alte zece și alte zece, ceea ce înseamnă că nu există o limită a percepției.

Lumea este infinită, cu toate că ea constă numai din zece părți, zece emanații.

Din emisiunea de pe KabTV ”Fundamentele Cabalaei” din 15.09.2019

Cum să nu fii un închinător la idoli

Întrebare: Există o anumită dualitate: pe de o parte, unirea cu Creatorul, pe de altă parte, conectarea cu prietenii.

Nu reușesc să pun un semn de egal între aceste concepte. Am sentimentul că sunt fie cu prietenii mei, fie sunt alături de Creator. Este aceasta un fel de idolatrie și, în același timp, te poartă acolo?

Răspuns:  Acest lucru este adevărat. Într-adevăr, dacă egoismul tău te atrage către Creator, este închinarea la idoli. I se pare ego-ului că poate fi împlinit acolo. Vrea să te raportezi la Creator în acest fel: Vreau Creatorul, Îl iubesc pe Creator, voi fi umplut cu El, să ne unim, voi face totul pentru El, vom reuși cu El.

Observaţie:  Da, dar Creatorul este în prietenii mei, El este în spatele lor, El este în această conexiune. Dar, doar înțeleg acest lucru și îl simt foarte rar.

Comentariul meu:  Aceasta este problema ta.

Întrebare:  Putem rezolva acest lucru împreună?

Răspuns:  Nu, vei rezolva această problemă cu grupul tău de zece și cu Creatorul. Nu există nicio altă cale.

Întrebare:  Ce trebuie să adaug personal la grupul de zece, pentru ca în sfârșit să încetez să mă concentrez asupra acestei „figuri mitice”?

Răspuns: Explică-le că, Creatorul este atins numai în grupul de zece, în sine. Altfel, nu-L vei găsi, altfel, va fi închinare la idoli. Aceasta se numește „crearea unui idol”, o anumită statuie.

Numai în cadrul grupului de zece, numai în relațiile lor corecte se manifestă imaginea generală a dăruirii între prieteni, numită Creator. Prin urmare, Creatorul spune: „M-ai creat!” Într-adevăr, cu ajutorul relației reciproce corecte între noi, creăm o imagine a Creatorului. Iar înainte de asta, El nu există. De aceea, Creatorul se numește Boreh: Bo u-Reh (Vino și vezi).

Din Convenţia din Moldova “Ziua întâi” 9/6/19, „Cum pot să afectez societatea”, Lecția 3

Vom vedea o lume nouă?

Întrebare: Cât timp a mai rămas până la crearea lumii ideale? O vom face în acest timp, ori este doar prerogativul copiilor noștri?

Răspuns: Nu. Tu vei vedea o lume nouă de îndată ce o creezi din piesele fragmentate ale sistemului numit Adam sau creația sau sufletul comun.

A fost spart în 600.000 de piese. Trebuie să conectăm aceste părți din nou într-un singur sistem și apoi se va numi Adam, care înseamnă „similar cu Creatorul”.

Atunci se va petrece așa numita adeziune, echilibrul dinamic dintre creație și Creator.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 7/28/19

Cinci tipuri de iubire

Remarcă: Oamenii percep atitudinea altora în mod diferit. Gary Chapman, un consultant de relații și autor al cărții Cinci Limbaje ale Iubirii, cu cinci milioane de copii care au fost vândute, descrie abordările și percepțiile diferite ale fiecărui tip de persoane, felul în care ei percep iubirea.

El spune că sunt cinci tipuri de iubire.

Primul este atunci când oamenilor le plac cuvintele. Atunci când iubirea este exprimată de cuvinte de încurajare, sprijin și laudă.

Comentariul meu: De regulă, femeilor și copiilor mici le place asta.

Remarcă: Alt tip de iubire este „timpul”. Aici, din contră, cuvintele nu sunt necesare. Trebuie să petreci timp cu o persoană, să-i acorzi atenție, să fii cu ea și așa mai departe.

Comentariul meu: Timpul însuși aranjează totul între ei. Timpul îi influențează pe toți. Așa cum este și vorba: „Timpul este un mare vindecător”. Lucrurile se schimbă pe parcursul timpului.

Remarcă: Este un tip de iubire numit „atingerea”. Adică oamenilor le plac senzațiile tactile: atunci când sunt îmbrățișați, mângâiați și experimentează emoții pozitive din asta.

Comentariul meu: Tuturor le place asta: copiilor, femeilor, animalelor și chiar bărbaților.

Remarcă: Următorul tip de iubire este „darurile”. Fiecare lucru mărunt contează, cum ar fi o bijuterie, ceva bun, un bilețel, un fel de surpriză, sau ceva neașteptat.

Și al cincilea tip de iubire este „ajutorul”. Fă ceva pentru ceilalți, exprimă-ți atenția prin acțiuni, calcă un tricou, curăță podelele, pregătește cina sau doar ajută cu ceva.

Oamenii de știință spun că în cupluri apar conflicte datorită lipsei de înțelegere. Dacă eu vreau să aud cuvinte frumoase, plăcute, iar cealaltă persoană vrea un tricou călcat sau să petreceți timp împreună, avem un conflict, fiindcă noi pur și simplu nu ne înțelegem între noi. Adică apar conflicte exact din cauza neînțelegerii.

Comentariul meu: Depinde de consumatorul, ca să spun așa, cu care am de a face.

Nu pot să dau unui copil scutece călcate pentru a câștiga dragostea lui prin asta; nu va înțelege. Chiar dacă îi dau o mâncare gustoasă, bună. El are nevoie de o căldură specială, un tratament special, o asigurare.

Dacă am de-a face cu un animal, eu trebuie să îl tratez la nivelul lui, ca să simță că poate avea încredere în mine, că sunt stăpânul lui, că îl protejez, în hrănesc, îi dau apă și am grijă de el. Adică eu sunt tovarășul și prietenul său mare.

Dacă vorbim despre iubirea prietenoasă dintre bărbați, atunci, întâi de toate, asta înseamnă sprijin și înțelegere reciprocă.

Dacă este iubire între un bărbat și o femeie, atunci totul merge așa: orice îi place unui bărbat și orice îi place unei femei. Și unuia nu îi place ceea ce îi place celuilalt. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg ce îi place celuilalt, ei se pot aranja pe ei, înșiși într-un asemenea fel încât ei se vor bucura chiar și de lucrurile pe care nu și le puteau imagina vreodată și care au apărut de la sine, deoarece celălalt se bucură de ele.

Unei femei îi plac cadourile, semnele de iubire, atenția și așa mai departe. Unui bărbat, întâi de toate, îi place să fie servit și hrănit: „Calea către inima bărbatului este prin stomacul lui”. Asta este cu adevărat așa, deoarece în ceea ce privește comunicarea și în special iubirea, bărbații sunt mai primitivi decât femeile. Dacă o femeia poate într-un anumit fel să îi reamintească de mama sa, de atitudinea ei față de el, atunci asta este. El deja o urmează ca un pui de rață după rață.

Remarcă: Vedem că pe parcursul anilor relațiile dintre cupluri se dezvoltă. Întâi este o perioadă romantică, apoi se transformă într-o relație mai complexă și după un anumit număr de ani ei dintr-o dată descoperă că nu se înțeleg între ei și că nu s-au înțeles între ei în timpul acestor ani.

Comentariul meu: În principiu, poate să fie greu. Totuși, dacă nu există nicio asemenea educație sau aceste cupluri sunt încă foarte tinere și nu au experiență, nu știu cum să își protejeze relația, nu știu cum să ierte și să facă un compromis interior, chiar și fără să vorbească despre el și să îl discute, atunci, desigur, este foarte dificil.

Noi trebuie să-i învățăm asta. Este un colectiv. Bărbatul și femeia sau în oricare altă combinație: bărbatul, femeia și un copil sau doi bărbați, sau două femei. Orice număr de oameni este un colectiv și necesită o abordare complet diferită, decât cu o singură persoană. Aici este necesar să-i învățăm. Este chiar complicat.

Vedem că nu ne angajăm într-o asemenea muncă. Chiar și astăzi la școală ei predau sexul și nu predau cum să-l trateze pe celălalt ca pe o persoană și nu ca pe un obiect al împlinirii sexuale. Este foarte unilateral, crud și animalic. Înseamnă că nu este nicio educație.

Îmi aduc aminte când încă locuiam în Leningrad și studiam la facultatea de cibernetică medicală, noi am venit la spitalul de maternitate numărul doi. Erau 400 de mame care nășteau acolo. Am întrebat doctorul: „Ce fel de pregătire psihologică faci cu ele? El a spus: „Din păcate, noi nu avem asemenea specialiști”.

Remarcă: Vedem că pe parcursul istoriei umanității, iubirea este cea mai apreciată. Poeții și scriitorii o laudă. Oamenii sunt ca și cum ar urma un vis înșelător.

Comentariul meu: Ei vor să vândă acest vis înșelător.

Întrebare: De ce umanitatea are nevoie de iubire?

Răspuns: Umanitatea are nevoie de iubire, deoarece fără ea nu poate fi viață la nivelul animat sau la nivelul nostru.

Chiar și în sex noi vedem un fel de nevoie pentru ceva mai mare, deși este pur mecanic și animalic, de dragul plăcerii în acel moment și nimic mai mult.

Dacă sexul ar fi fost numai despre asta, atunci noi ne-am fi putut împerechea doar ca animalele. Însă noi avem o nevoie pentru căldură și grijă, pentru sprijin reciproc, lucrul pe care îl numim iubire.

Iubirea este sprijinul reciproc. Iubirea este sentimentul că ești iubit, că ești îngrijit, că ești iubit așa cum ești. Acestea sunt emoții foarte serioase; animalele nu le au. Chiar și în privința puilor lor, animalele au sentimente doar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a-i îngriji că să nu moară de foame și apoi ei se îndepărtează și niciodată nici măcar nu se observă sau se recunosc între ei.

Remarcă: Există tot timpul un asemenea moment în iubire, atunci când doi oameni par că se iubesc între ei, însă unul își imaginează iubirea într-un fel și celalalt în alt fel.

Comentariul meu: Deoarece noi nu am primit o educație corectă. Iubirea este o relație umană, o nevoie, o atitudine față de celălalt. Prin urmare, noi trebuie să o studiem și să o predăm. Nu este sex, ci mai degrabă abilitatea de a împlini nevoile interioare ale celeilalte persoane. Ar putea să nu aibă nicio legătură cu sexul.

Întrebare: Ce studiem despre iubire? Cum să împlinesc, cum să-mi schimb obiceiurile pentru a-l trata pe celălalt, așa încât îi va da lui plăcere?

Răspuns: Pentru asta este necesar să simți ce fel de persoană este. Asta necesită o muncă reciprocă serioasă între noi. Și nu fi timid. „Îmi place când mă mângâi”. „Și îmi place când zâmbești”. Și așa mai departe. Explică. Totul este foarte simplu.

„Nu, vreau ca el să ghicească!” Cum poate să ghicească?!

Noi trebuie să înțelegem și să discutăm deschis despre asta și să o discutăm. Deși oamenilor tineri nu le place asta deloc, lor le pare că totul ar trebui să fie spontan, simplu și imediat. O persoană este un animal foarte complex, multi-stratificat.

Întrebare: Care este cheia pe care ai vrea să o dai oamenilor pentru ca legea iubirii să îi ajute în relație în orice situație?

Răspuns: În orice situație, primul lucru este să cedezi, cum a spus învățătorul meu. Iubirea este un animal care este alături de voi și trebuie hrănit cu concesii reciproce.

Este în natura unei femei să se adapteze unui bărbat. Nu o subminez pentru asta în niciun fel, din contră. Ea este înțeleaptă. Până la urmă ea dă naștere. Trebuie să creeze un anumit mediu pentru a crește copiii și așa mai departe. Adică natura i-a dat asemenea abilitați.

Bărbatul este foarte primitiv. El are nevoie doar să i se amintească puțin despre lucrurile pe care le-a primit de la mama sa și el va alerga după tine ca un copil mic după mama sa. Asta este tot!

Recomand tuturor femeilor: mergeți la mama lui și începeți să întrebați ce mâncare îi place, ce fel de servicii și totul în jurul lui. Mama va fi foarte încântată! Vă înțelege că aceasta este cu adevărat femeia care va putea să o înlocuiască.

Ăsta este un sistem de relații foarte primitiv: să te gândești doar cum să dai plăcere altuia, cel puțin cumva, doar un pic. Cu toate acestea, asta necesită înțelepciune, experiență și înțelegere a psihologiei umane.

Mult noroc în iubire!

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 12/19/18

Să simțim viața Unității

Noi suntem o dorință întunecată de a primi, care depinde în întregime de împlinirea pe care o primește. Este cea mai joasă, cea mai neajutorată și dependentă proprietate, care nu este în măsură să facă nimic de la sine; ea doar așteaptă să fie împlinită. Dacă suntem făcuți dintr-o astfel de materie, trebuie să înțelegem că înaintarea, succesul și ieșirea noastră din această stare este posibilă numai pe baza unei forțe opuse nouă, străine nouă, adică a forței dăruirii și iubirii, a conexiunii și unității.

Dar cum putem atrage această forță, dacă nu avem nicio legătură cu ea? Dacă rămânem în natura noastră egoistă, suntem pierduți. Fie ne resemnăm și ne supunem complet controlului naturii noastre, fie cerem ca natura opusă nouă să lucreze asupra noastră și să ne scoată din această stare inconștientă, dependentă și cea mai de jos.

În funcție de natura dorinței de a primi, nu vreau decât să-mi satisfac și să-mi fac dorinţa să tacă; adică să mă aduc pe mine la moarte. Aici, Înţelepciunea Cabala vine în ajutorul nostru, explicând sub ce formă ar trebui să tânjim după împlinire, cum să ne schimbăm pe noi, înșine, cum să ne folosim corect dorința – singurul lucru pe care îl avem.

Natura minerală, plantele și animalele se supun instinctiv dorinței lor, dar unei persoane i se oferă posibilitatea de a crea un sistem pentru analiza, înțelegerea, schimbarea și compararea stărilor dorite și cele reale. Prin mediu, pot primi forțe opuse propriei mele dorințe de a primi. Astfel, voi putea ajunge la echilibru, comparând cele două sisteme opuse.

Prin urmare, corectarea unei persoane este posibilă doar cu ajutorul rugăciunii. Mă conectez cu forța opusă mie și o rog să-mi dea forța dăruirii. Acum există două forțe în mine, ca două linii care mă vor ajuta să construiesc linia de mijloc între ele și să mă ridic din ce în ce mai sus, deasupra naturii mele, adică să dobândesc o credință tot mai puternică deasupra rațiunii.

Trebuie să ne concentrăm toate abilitățile și capacitățile noastre asupra acestei cereri către forța superioară. Cu toate acestea, din moment ce nu o simțim și nu putem fi ca ea, trebuie să construim un sistem din dorințele egoiste împrăştiate, care va simți cu tot egoismul său nevoia de a se conecta cu ceilalți, așa cum este scris: „Duceţi-vă și câștigaţi unul de la celălalt” De aceea, construim o familie, o societate, o națiune, o țară și așa mai departe.

Dezvoltarea se întâmplă în detrimentul unei unități în creștere, până când acest sistem începe să se mănânce singur, așa cum se întâmplă în zilele noastre. Egoismul nu mai vede beneficiul în conexiune, atingând cea mai înaltă notă posibilă în el. Atunci, egoismul rătăcește, fără să vadă unde să meargă mai departe. Aceasta este esența crizei din vremea noastră. Este evident în rândul tinerei generații că nu știe unde să meargă și cu ce să se împlinească. Nu are nevoie de conexiune cu ceilalți; un smartphone este suficient.

De aici, este evident că vechea metodă de conectare, care ne dădea împlinire, nu mai funcționează. Acum trebuie să construim o nouă formă de conexiune, care nu se bazează pe primirea de beneficii în detrimentul altora, ceea ce ne-a dus într-un punct mort. În primul rând, vine recunoașterea răului, adică înțelegerea faptului că nu este posibil să ne corectăm condiţia în modul vechi. Este nevoie să restaurăm sistemul care a existat înainte de spargere, adică să-l readucem la starea corectată.

Toate acestea se realizează doar printr-o rugăciune, o cerere, dacă înțelegem că nu există nicio altă cale de ieșire și nu mai rămâne decât o singură acțiune: conexiunea și la care putem ajunge doar cerând forța conexiunii. Recunoaștem răul naturii noastre și binele, opus lui, sistemul perfect, pe care nu îl simțim din cauza spargerii noastre. Diferența dintre aceste două sisteme este diferența dintre Creator și ființele create.

Pentru a cere forța corectării, noi înșine trebuie să începem să construim un sistem mic și corectat și din acesta va deveni clar ceea ce trebuie cerut. Deci, ajungem într-un mic grup, la un grup de zece. Și, de acolo, vedem deja ceea ce ne lipsește pentru a ne conecta ca unul. Nu ne anulăm reciproc, ci mai degrabă ne completăm reciproc.

Așa funcționează întregul grup de zece, iar când terminăm de asamblat acest puzzle, simțim forța interioară și viața de unitate din el, care este Creatorul. Prin urmare, trebuie să mă aduc la simţirea grupului de zece, la dorința care poate fi dezvăluită în el și să aflăm de câtă forță avem nevoie pentru a ne simți ca un grup de zece și nu ca unul, doi sau cinci.

Din această aspirație, vom simți dorința forței superioare, a conexiunii numită Creator, forța de conectare, împlinire și susținere. Toate forțele sunt deasupra și toate cererile sunt mai jos, în mâinile noastre. Nu vom obține nimic până nu cerem exact ceea ce ar trebui, în cantitatea și calitatea corectă. Atunci, într-adevăr, „Sămânța Lui va fi puternică în țară, o generație de cei drepți, care vor fi binecuvântați.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/17/19, Sukkot

Imperfecțiunea nu este o piedică

Remarcă: Aproape toți dintre noi vrem să fim buni și să ne străduim să fim cei mai buni tot timpul. Oamenii de știință susțin că necesită curaj pentru a fi imperfect.

Comentariul meu: Cel care tot timpul verifică: Nu ești tu rău; ești mai rău ca ceilalți, etc.? Aceasta este o persoană nefericită. Nu se bucură de el, însuși, însă se uită la tot în comparație cu ceilalți. Nimic bun nu va ieși din asta, deoarece noi toți suntem diferiți.

Este imposibil să compar, numai dacă toți parametrii noștri coincid cu toți parametrii unei alte persoane și totuși ea are mai mult succes ca mine. Dar dacă suntem diferiți, atunci ce este de comparat?

Să presupunem că parametrii mei sunt mai răi într-un anumit fel și parametrii altei persoane sunt mai buni într-un fel, sau vice versa. În mod natural, vor fi diferențe. Și ce? În acest caz ei spun: „Du-te la făuritorul care m-a făcut”. Nu depinde de tine.

Remarcă: Oamenii de știință susțin că în spatele dorinței de a fi bun este grija pentru propriul prestigiu.

Comentariul meu: Natural.

Remarcă: Cel care este cu adevărat îngrijorat de alții nu va irosi niciun timp valoros pentru a descoperi dacă el e bun sau rău. El pur și simplu nu este interesat de asta.

Comentariul meu: Absolut. O face pentru binele celorlalți sau nu?

Remarcă: Aici se afirmă că el acționează pentru propriul bine.

Comentariul meu: Deci înseamnă că toate acestea sunt vicioase și nimic bun nu va ieși într-un final. Omul ar trebui să se dezvolte în direcția unui beneficiu mai mare pentru ceilalți.

Întrebare: Ce beneficiu aduce asta unei persoane?

Răspuns: Ceea ce el revelează Creatorului, deoarece nu este niciun alt bine pentru oameni. Doar să le reveleze Creatorul.

Ce înseamnă asta? Să le arăți că este un scop care trebuie obținut și să îi ajuți în asta. Asta este tot, nimic mai mult. Să nu te gândești la tine, însuti. Se simte atât de confortabil, calm și bine.

Doar când te gândești la alții – o viață foarte bună. Asta este cel mai sigur, cel mai bine și cel mai benefic lucru pe care o poate face o persoană – să-i ajuți pe alții să ajungă la Creator.

Aceasta este cea mai bună stare, atunci când nu contează ce se întâmplă cu tine. Important este că te devotezi acestui meșteșug.

De pe KabTV: „Știri cu Michael Laitman”, 6/25/19

Scapă de suferință sau exaltează spiritualitatea?

Întrebare: Este corect că uneori o persoană suferă atât de mult încât ea sau el vrea să se dizolve?

Răspuns: Asta este greșit. Înseamnă că fuge de suferință. Dizolvarea înseamnă elevarea spiritualității deasupra stării prezente a cuiva, când persoana vrea să se dizolve în spiritualitate, adică să existe în ea.

Întrebare: Deci prin exaltarea spiritualității în munca noastră, noi putem în general să evităm suferința corporală și problemele?

Răspuns: Nu. Ai încerca să le eviți pentru a nu simți nicio suferință corporală. De dragul acestui lucru ai încerca să te dizolvi undeva, în ceva.

Vrei să intri în stările spirituale, deoarece te simți rău în stările tale egoiste, pământene. Adică preferi Creatorul, deoarece este bine cu El. Ți-ai schimba egoismul tău mic cu unul mare. Desigur, în acest caz ai să eșuezi.

Trebuie să dezvolți măreția calității dăruirii, măreția abilitații de a fi deasupra ta, cu o minte diferită și cu calități diferite, așa încât aceste stări să fie importante, maiestoase și speciale pentru tine. Și nu deoarece așa vei scăpa de problemele pământene, ci deoarece prin asta vrei să dăruiești bucurie Creatorului, să preferi lumea Lui față de lumea ta mică.

Din Convenția din Moldova „Ziua Unu”, 9,6/19, „Să devenim pregătiți pentru a fi influențați de societate”, lecția 2