Adevarul este la mijloc

Actiunile unei persoane se bazeaza pe obiceiurile sale; ea percepe si accepta doar pe aceea cu care este deja obisnuit. Tot ce este dincolo de obisnuit, trece ca fiind de nerecunoscut de el. In starea noastra de neconstientizare, noi ignoram tot ce este nou, inainte chiar de a-l simti si a-l percepe. Acesta este motivul pentru care este asa de dificil sa stam fata in fata cu spiritualitatea.

Traim in lumea pe care am ales-o, selectand din Lumea Infinitului care ne inconjoara, doar ceea ce ne este familiar si cu care suntem obisnuiti. Pentru a extinde lumea noastra, in si prin lumea daruirii, noi trebuie sa folosim credinta deasupra ratiunii si sa acceptam starile daruirii, atributele, dorintele, gandurile si actiunile lumii opuse.

Pentru a dobandi asta, trebuie sa reconciliem doua stari spirituale opuse, din noi; trebuie sa recunoastem existenta noastra egoista prezenta (nivelul inferior) ca fiind opusa proprietatii de daruire (nivelul superior). Mai mult, trebuie sa traim intre aceste stari si sa ne bucuram in senzatia de goliciune a starii inferioare, deoarece ne da o oportunitate de a ne ridica deasupra ei, la nivelul superior.

Asemenea forte coboara asupra mea, prin grup, de la Lumina Superioara, si ma mentin deasupra pamantului, ca un magnet. Magnetismul adevarului si al credintei (daruire) care ma ridica, ar trebui sa fie mai puternic decat senzatia egoismului animalic, ce ma impinge in jos, catre pamant.

Totusi, adevarul exista simultan in cele doua stari. Trairea separata, in fiecare dintre acestea este o minciuna; chiar daca ma aflu complet in spiritualitate, este o minciuna. Adevarata existenta este intotdeauna, intre doua stari, in acelasi timp: senzatia perfectiunii si lipsa, recunostinta si rugaciunea.

Ar trebui sa ma bucur de faptul ca pot experimenta ambele stari, simultan, si ca ma aflu intr-o constanta tranzitie. Totusi, sunt constient de obstacole si ma mentin deasupra lor prin vointa, ca un alpinist,care stie ca, indata ce da dovada de slabiciune cade imediat si decedeaza. Aceasta este singura stare adevarata a existentei. Si noi trebuie sa ne antrenam pentru a face din asta stilul nostru de viata si sa ne bucuram in ea.

In consecintanta, exista un test: Suntem capabili sa traim intr-o stare de bucurie, in ciuda intregii stradanii si a nemultumirii, perseverand mereu intre inspiratie si disperare?

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 2.08.10, Articolul Chestiunea Adevarului si Credintei

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: