Amestecarea contrariilor

Exista o stare in care dorinta de primi si dorinta de a darui sunt unite, implinite amandoua, si in care raman  amandoua intr-o asa masura incat este imposibil sa le deosebesti. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului si este starea originala de existenta.

Si mai exista o “coruptie pas cu pas” descendenta, in care din starea de unitate, incep sa se retraga, si printr-un con care se dilata coboara, distantandu-se una de alta.

La un anumit stadiu al separarii lor un status special a fost format, si ele descopera sansa sa se uneasca din nou. Astfel, atunci cand reusesc sa faca asta, rezultatul este  spargerea. Aceste dorinte nu numai ca se afla in parti diferite, una in stanga si alta in dreapta, dar acum fiecare trebuie sa o includa si pe cealalta. Aceasta este cauza spargerii lor : odata ce isi doresc sa se uneasca din nou, la fel ca in lumea Infinitului, ele esueaza si se sparg. Cu alte cuvinte, esecul in unificare rezulta in absorbirea proprietatilor fiecareia.

Dupa asta, evolutia a mers in jos de-a lungul conului care se dilata, mutandu-le chiar mai departe una de alta. Din acest punct, forta de a darui, forta primara, Creatorul  este complet patruns de proprietatea dorintei de a primi, forta creatiei, in timp ce creatura este total impregnata cu proprietatea Creatorului, dorinta de a darui.

Creatorul este plin de forta de darui, in timp ce forta de a primi este si ea inclusa si subordonata ei. Cu toate ca creatia este altfel : creatura este plina de forta de a primi, iar forta de a darui este subordonata ei, interna si ascunsa.

Ele coboara in lumea noastra corporala. In acest punct, creatura, forta de receptie incepe sa evoluze. La inceput nu simte nimic, ce si cine este. Este condusa automat de forte interne si evolueza pe calea influentelor lor. Ce forte sunt de fapt ? Sunt fortele de baza ale creaturii, dorinta de a primi placere, si ascunsa in forta interna, dorinta de a darui placere.

Dorinta de a primi evolueaza, in timp ce dorinta de a darui nu este practic simtita. Se manifesta doar in masura mentinerii dorintei de a primi placere, aprovizionand forta vietii cu ea, si creand tipuri de comunicare intre forma si materie.

Cand a inceput procesul Big Bang in starea minerala, intreaga sa dezvoltare a derivat din dorinta de a darui aflata in materie. De fapt, dorinta de a primi in sine, nu se misca; pur si simplu vrea sa se bucure si ramane stationara in timp ce isi tine « gura » deschisa. Ce schimba si da forta vietii este anume dorinta de a darui, ascunsa in ea.

Astfel, aceste doua forte evolueza: dorinta de a darui, in ciuda faptului ca este ascunsa, atrage dorita de a primi si o impinge mai departe. In acest fel, intregul univers s-a dezvoltat, urmat de Pamant, bazat pe interactiunea celor doua forte opuse : cald si rece, atractie si respingere, si asa mai departe. In natura, tot ce vedem este cuprins in aceste contrarii, care de fapt sunt incluse una in alta.

Toate schimbarile care au loc in stadiul mineral, vegetativ,  animat si vorbitor sunt cauzate de includerea acestor doua forte: dorinta de a primi si dorinta de a darui. Se amesteca impreuna in diverse combinatii, in timp ce dorinta de a darui se manifesta, domina si conduce peste dorinta de a primi din ce in ce mai mult. Iar dorinta de a primi merge impreuna cu ea, pentru ca aceasta dezvoltare ii aduce  beneficii.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  2/18/2011, Scrierile lui  Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed