Daca admit ca sistemul universului care apare in fata mea, este de fapt mult mai corectat decit vad eu, inseamna ca ma raportez la el prin Credinta deasupra ratiunii sau dincolo de viziunea mea. Inteleg ca nu vad adevaratul stadiu al realitatii, deoarece chiar acum, realitatea mea este ceea ce simt in dorinta mea, in vasul meu sfarimat. Si intr-adevar “Un judecator nu are nimic mai mult decit ceea ce ochii lui vad” si ce vad eu este o lume sfarimata. Pentru a avansa trebuie sa ma ridic dincolo de aceasta “judecata”. Deci ce este judecata mea? Este grupul.

Asta ca sa spunem, inafara mea mai este o alta judecata – opinia mediului inconjurator. Daca dupa ce ma verific pe mine, accept opinia grupului, asta inseamna ca accept aceasta pozitie in ciuda faptului ca nu o vad cu adevarat. Ceea ce vad cu adevarat este ceea ce ochii mei vad. Si doua opinii nu pot exista simultan. Poate fi ori una ori alta. Nu poti privi cu doi ochi prin intermediul a doi ochelari diferiti si sa vezi acelasi lucru. Vezi ca imaginile sint diferite! Totusi, intelegi ca imaginea mediului inconjurator este mai avansata deoarece este impotriva naturii noastre egoiste.

De aceea, avansezi continuu prin acceptarea opiniei grupului in locul opiniei tale. Urci pina la acea opinie si o faci sa fie a ta, si apoi inca odata o inlocuiesti cu opinia mediului inconjurator, care este la un nivel mai mare. In acest mod urci din ce in ce mai sus, dupa cum este scris: „Grupul este astazi ceea ce vei fi tu miine!”.
Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/13/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →