De ce am nevoie de aceasta lume imaginara?

Intrebare: Care este abordarea stiintei Kabbalah la perceptia realitatii?

Raspunsul meu: Abordarea e foarte simpla. O fiinta umana e o dorinta. Aceasta dorinta se imagineaza pe sine din interior – cine sunt eu, ce sunt eu, din ce sunt format, cum exist, precum si ce si cum simt? In plus, isi imagineaza ca exista, pasamite, in afara acestei dorinte, ca si cum ar fi o alta forma de dorinta, descrisa cumva ca fiind in afara sa.

Exista o mare distanta intre dorinta care pare sa imi apartina (in care ma imaginez pe mine) si dorinta in care percep tot ce ma inconjoara. Dorinta in care imi imaginez mediul meu exterior este deconectata de “eul” meu interior.

Aceasta dorinta exterioara pare straina fata de dorinta mea interioara; insa eu o analizez numai in masura in care dorinta interioara poate sa aiba folos de la ea, adica sa primesc placere de la ea, in dorinta mea interioara. Ca urmare, pot sa ucid aceasta dorinta exterioara; pot sa scot din ea toata viata si toata Lumina, pentru ca nu imi pasa ce se intampla cu ea. Lucrul cel mai important pentru mine este sa castig in dorinta mea interioara. Folosesc dorinta exterioara numai pentru a ii fi de folos dorintei mele interioare.

De ce percepem lumea si pe noi insine in acest fel? Baal HaSulam explica astfel: exista o singura dorinta, dar ea are doua diferente launtrice, inerente – separarea in interior si exterior. Prin aceasta sfaramare, Creatorul ne-a permis sa simtim diferenta dintre El si noi – sa simtim cat suntem de opusi unii altora si cat de indepartat este El de noi. Insa, in loc sa Il simtim pe El, noi ne imaginam lumea care ne inconjoara acum.

Si atunci, cum altfel poate El sa se insufle pe Sine, calitatea daruirii, in noi – calitatea primirii? O face dandu-ne un exemplu despre ce reprezinta aceste doua forme ale naturii, ce inseamna sa primesti si sa daruiesti.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed