Practic, existenta noastra paminteana, s-a epuizat pe sine. Ceea ce odata ne  parea sa aiba valoare, isi pierde acum farmecul anterior. Toate diferitele placeri raportate la mincare, sex, familie, prosperitate, faima, putere si cunoastere, nu ne mai satisfac si nu mai pot sa serveasca scopului nostru. Chiar si daca sintem impliniti de acestea, tot ne simtim goi in interior.

Acesta este motivul pentru care astazi trebuie sa facem fata unei foarte serioase provocari din partea Naturii, care ne arata ca nu intelegem deloc unde ne aflam. In final, intregul volum al universului este acolo, in  fata noastra, dar noi percepem doar o parte microscopica a acestuia.

In realitate, toata materia este goliciune. Materia este formata din atomi si fiecare atom are un nucleu si electroni. Dar daca maresti si mai adinc in zona atomului, astfel incit nucleul sa aiba marimea unei mici monede, atunci distanta dintre acesta si electroni va fi egala cu un intreg kilmetru! Un atom este precum un sistem solar in care planetele (electroni) se rotesc in jurul soarelui (nucleul), in timp ce orice altceva este goliciune. Mai mult, nu este ca goliciunea cosmica care totusi are particule de materie, ci este goliciune totala.

De aceea, in relatia globala fata de noi, materia este formata din goliciune. Dar putem sa o privim si altfel: nu este goliciune, ci spatiu umplut, si noi doar ca nu simtim aceasta umplere. Totusi, umplutura este partea cea mai importanta. Este umplutura invizibila dintre nuclee si electroni, sau dintre noi toti. Nu partea materiala este cea importanta, ci ceea ce se afla printre.

Vom fi capabili sa simtim doar daca in loc sa percepem natura inconjuratoare ca pe un obiect al receptiei noastre egoiste, o vom simti prin intermediul unei calitati opuse, daruirea. Natura consta din doua calitati: receptie si daruire. Totul este sustinut de echilibrul intre acestea. Dar noi – toti impreuna si fiecare in parte – primim elemente care au scopul de a ne satisface. Folosim doar cele cinci simturi, sau micul nostru „rezervor”, dorinta de a primi, si acesta este motivul pentru care percepem doar un mic volum, calitativ vorbind, o foarte limitata bucatica din lumea ce exista

Acesta este locul in care stiinta Kabbalah vine sa salveze, fiind o stiinta a receptiei, a perceptiei adevaratei stari. Esenta acestei stiinte este de a dezvolta calitatea opusa in fiecare persoana: in locul receptiei, sa dezvolte sentimentul de daruire. Atunci iesiti din voi, inafara volumului vostru interior, inchis, si incepeti sa simtiti lumea in afara voastra si inafara dependentei de voi.

In goliciunea anterioara, in interiorul atingerilor sale infinite, unde materia are o parte minuscula, veti descoperi brusc un volum umplut cu forta daruirii – o lume diferita, externa. Este conectata deplin la lumea noastra, completind-o, fiind radacina si sursa acesteia.

Acesta este momentul in care vom incepe sa intelegem de ce existam, de unde isi are totul originea si cum opereaza. In locul unui bob de linte care nu are inceput si sfirsit, vom vedea tabloul general al intregului univers si acesta ne va vorbi despre cauze si scopuri, si despre ce ni se intimpla.
Din Lectia zilnica de Kabbalah 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →