Pentru a intelege si simti unde suntem, trebuie sa crestem spiritual. In lumea materiala, o picatura de samanta incepe sa creasca in pantecul mamei si, apoi, dupa ce vine in aceasta lume, continua sa traiasca intr-un spatiu mai larg, devenind in final o fiinta omeneasca. Un proces similar are loc in dezvoltarea noastra spirituala interna. La un stadiu anumit al vietii noastre pamantesti, incepem sa simtim o picatura de samanta spirituala, care se numeste punctul din inima, o dorinta catre dezvoltarea spirituala. Asta inseamna ca punctul s-a deschis singur. Nu am existat in aceasta lume, inainte ca parintii nostri sa ne dea nastere. Similar, suntem adusi la nasterea spirituala de tatal si de mama noastra (numite de asemnea Abba ve Ima in Kabbalah).

Cresterea spirituala se intampla sub influenta unei forte numita Lumina Superioara. Ne conduce prin ascunderi si relevari ale Luminii. Ne scutura relevandu-se noua si aratandu-ne realitatea si apoi ascunzand-o de noi din nou. Se joaca cu noi si ne creste sau descreste aspiratia noastra catre ea. Lumina ne influenteaza alterand starile prin care trecem: bine sau rau, claritate sau confuzie. Daca reactia noastra este corecta, ne dezvoltam, inca un minunt, inca o zi, inca o saptamana.

Dezvoltarea noastra poate dura mii de ani sau o putem completa intr-un an sau doi. Totul depinde de individ. Tot ceea ce trebuie sa stim este cum sa reactionam la fortele care conduc dezvolatarea noastra si sa incepem sa conectam totul la o singura sursa: Nu exista nimeni in afara de EL. El se ascunde in spatele realitatii vizibile.

Incep sa-L discern si sa sap adanc in aceasta realitate. Fac asta pentru a simti puterea si pentru a intelege cum lucreaza prin toate cortinele din aceasta lume, incluzand: prietenii apropiati, strainii, natura si chiar eu cand ma schimba intern.

Cu schimbarile interne, incep sa ma simt ca o cutie neagra care intelege si simte la un nivel mic schimbarile pe care le sufera. Incep sa inteleg ca singura mea sarcina este de a reactiona la ce mi se intampla. Impulsurile vin de la o realitate vizibila, de la cei care sunt aproape de mine, de la straini, prieteni si inamici; toti sunt umbre care blocheaza Lumina Superioara sa ajunga la mine.

Daca reusesc sa ma conectez cu Creatorul prin aceasta ascundere, se numeste o umbra a sfinteniei deoarece eu imi construiesc relatia cu Creatorul prin rezistenta ascunderii. In acel moment incep sa inteleg teatrul pe care el il joaca pentru mine si, prin el, sa-L descopar.

Din prima parte a Lectiei zilnice Kabbalah 4.06.10, Shamati, Art. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment →