Baal HaSulam, „Trup și Suflet”: Iar ei descriu corpul ca pe o mașină electronică cu fire care se intind de la corp la creier, și funcționează prin contactele cu lucrurile exterioare.

De asemenea, firele trimit senzațiile de durere sau de placere la creier, iar creierul da instrucțiuni organelor cu privire la ce au de facut.

Întrebare:  Daca percepem totul prin intermediul corpului nostru, atunci toată viața noastră este de fapt ca si proiectia unui „film” generat de perceptia noastra?

Raspuns: Exista doua abordari, care sunt integrate aici, cea subiectiva și cea obiectiva. Per ansamblu, dacă percepi o anumită imagine a lumii, nu o poti șterge și spune că aceasta este imaginatia ta. Acesta poate fi imaginatia ta, dar acesta „imaginație” este viața noastră și noi trebuie să acceptam aceasta ca pe un fapt.

Intrebare: Deci, unde este adevărul?

Raspuns: Nu există nici un adevăr. Totul este relativ, cu privire la o persoană. Există șapte miliarde de oameni pe pământ și fiecare are propriul său adevăr. La urma urmei, nu avem o scară absolută de valori, conform căreia putem măsura adevărul. Suntem cu toții agățati în spațiu, la fel ca și pământul, la fel ca întregul univers, cine stie unde este”agățat”? Esti în viață acum, dar într-o clipă s-ar putea să fii mort, și cine controlează aceasta? În mâinile cui sunt sforile?

În starea noastră actuală, nu există standarde de bază si nu putem măsura cu acuratete lucrurile. Am stabilit numeroase sisteme și unități de măsură, care sunt relative: meridianul Greenwich, un kilogram, un metru, un watt, un ohm, dar acestea sunt unități relative de măsurători comparative. Ele confirmă ideea că de fapt nu exista nimic pe care sa ne putem baza și că nu putem măsura nimic.

Noi nu știm care este adevărul, și suntem de acord asupra unui anumit cadru de comparații nominale, deoarece avem nevoie de un limbaj comun, în scopul de a duce o viață normală. În caz contrar, cum am fi capabili de a ține legătura între noi și de a trăi impreuna? Deci, nu există nici un adevăr. Nimeni nu are nevoie de adevar. Dacă oamenii descoperă ceva care este absolut, il voi  accepta ca pe un fapt, si prefer propriul meu „adevar”.  Este adevărat că noi putem atinge valori absolute, dar ego-ul nu ne lasă să facem asta, așa ca suntem scufundati în relativitate și instabilitate.

Trebuie să ne obișnuim cu această stare și sa o acceptam ca pe un fapt. Este normal să arăt că m-am schimbat fata de ziua de ieri. O persoană care avanseaza înțelege că nimic nu este sigur și stabil. Dacă ceea ce a fost bun ieri, pare, de asemenea, bun si azi, inseamna ca eu sunt „inca”, nu chiar pe nivelul „vegetativ”, dar  „încă in natura.” La nivelul „vorbitor”, oricuim, văd ” o lume opusă „, în fiecare zi. La urma urmei, fiecare nivel este opus fata de cel precedent.

Pe calea spirituala, nu adaug pur și simplu lucruri noi la ceea ce există deja, eu ma transform de fiecare dată și nu este nimic de care să-mi fie rușine. Nu este nevoie să fiu o „piatră indestructibilă”; toți suntem în continuă schimbare, ceea ce e bine. Numai copiii mici, care sunt în mod constant agitati și neliniștiti pot să crească.

Ei bine, nu putem determina ceva absolut, asa ca trebuie să credem că „un judecător are doar ceea ce poate vedea cu ochii lui,” și accepta această imagine ca realitate. Există doar un singur adevăr, că nu există nimic stabil, și că totul se schimbă, cu privire la o persoană.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 12/31/12, „Corp și Suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment →