Noi nu vedem întreaga realitate care este în faţa noastră pentru că nu dorim să o vedem. Deci, cum putem dobândi o astfel de dorinţă dacă nu o avem? În faţa mea sunt acum miliarde de persoane dar eu vreau să înţeleg doar ce pot obţine din asta, dacă este util sau dăunător, altfel ei nu mă interesează deloc.

Dacă aş putea să mă servesc de ei, atunci o voi face. Dar dacă văd că ei îmi pot aduce un prejudiciu, atunci mă voi îndepărta de pericol sau îl voi elimina. Este tot ceea ce mă interesează.

Totuşi, în acest mod, nu cunosc oamenii. Eu nu îi văd şi nu îi descopăr. În jurul meu este întreg universul, dar cine ştie ce este în el? Cu siguranţă, eu nu-l înţeleg şi nu-i acord atenţie.

Totuşi, există o percepţie mai corectă a realităţii despre care ne învaţă înţelepciunea Cabala, o ştiinţă a percepţiei lumii care ne permite să simţim întreaga realitate. Pentru asta, trebuie să schimb sentimentele mele. În loc să fiu preocupat de mine, (dacă este bun pentru mine sau rău, util sau dăunător), ies din mine însumi spre lumea exterioară şi încep să mă preocup de ea. Caut cum poate să-i fie favorabil sau cel puţin, să nu-i fac rău.

Astfel, dobândesc un al şaselea simţ. În plus faţă de a vedea, a auzi, a gusta, a mirosi, a atinge, încep să simt ce se întâmplă în afara mea. Deci, simt ce se întâmplă cu adevărat, fără nici o interferenţă din partea mea. Introduc toate informaţiile în interior, le procesez şi le ajustez la interesele mele, pentru că acum privim totul din punctul de vedere al avantajului sau prejudiciului pe care ni-l aduce.

Totuşi, dacă ies din mine, atunci văd lumea exterioară aşa cum este. Dezvolt simţul extern independent de sentimentele mele. Dacă învăţăm să dezvoltăm acest organ de simţ, atunci vom descoperi lumea în care trăim deja astăzi, dar pe care nu o vedem. Din întreaga realitate, percepem doar o mică parte numită ”această lume”.

Dacă extindem doar simţurile noastre fizice şi producem telescoape şi microscoape  mai dezvoltate, asta nu schimbă în mod semnificativ imaginea. De fapt, toate aceste senzaţii reprezintă aceeaşi mică dorinţă egoistă, limitată. În loc de o dorinţă de primire, trebuie să dobândesc o dorinţă de dăruire care acţionează pentru binele lumii exterioare.

Dacă acţionez pentru binele celuilalt, atunci eu absorb mereu dorinţa din exterior, din întreaga natură minerală, vegetală şi animală, de la oameni şi din toate forţele spirituale care încă sunt necunoscute pentru mine: Malachim (îngeri), Heichalot (palate), Chayot HaKodesh (animale sacre) şi sufletele corectate ale marilor cabalişti. Iau toate dorinţele lor în scopul de a le dărui şi, în acest mod, cresc Kli-ul meu în înălţime, lăţime, adâncime şi intensitate şi astfel înglobez întreaga creaţie.

Din kab.tv, ”Întâlnirea lumilor”, 20.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie | Add Comment →