Baal HaSulam, “Pacea în lume”: Şi astfel, în subiectul care ne interesează, beneficiul fiecărui individ în interiorul grupului său este evaluat nu în funcţie de propriul câştig, ci în funcţie de serviciile pe care le aduce societăţii. Şi invers, judecăm atributele rele ale fiecărui individ numai prin răul cauzat societăţii în general, şi nu conform propriilor valori individuale.

Adevărul este că aceste câştiguri sunt clare precum apa de izvor, deoarece societatea nu dispune decât de ceea ce aparţine individului.  Beneficiul societăţii este în beneficiul fiecărui individ. Cel care aduce prejudicii societăţii ia partea sa de prejudiciu, cel care aduce beneficii ia partea sa în beneficiu, pentru că indivizii sunt părţi ale unui întreg şi întregul nu valorează [n niciun caz mai mult ca suma părţilor sale.

Egoismul nu ne permite să înţelegem şi să acceptăm asta, el deformează imaginea. Totuşi, privind lucrurile imparţial, obiectiv, trebuie să acceptăm că totul este aşa cum este. Dacă urmaţi logica normală simplă, este clar că acesta este modul în care ar trebui să fie. Natura este un mecanism integrat unificat şi evident, fiecare parte depinde de întreaga lume şi sistemul, în întregul său, depinde de toate părţile sale. În acest caz, bineînţeles, beneficiul colectiv şi individual este acelaşi.

Întrebare: Dar roata dinţată individual din acest mecanism nu are libertate de alegere. Atunci care este rostul de a spune dacă este bine sau rău ?

Răspuns: De fapt, roata dinţată, în sine, nu are liber arbitru. Ea nu poate decide dacă trebuie sau nu să ruleze în avantajul comunităţii. Fiecare face ceea ce este predestinat să facă de Sus. Totuşi, sistemul dispune de un mecanism similar unui ambreiaj; problema este măsura în care sunt angajat interior cu “motorul”, pentru a rula cu el, fără să pun întrebări.

Întrebare: Deci, avem liber arbitru ?

Răspuns: Acesta este de a vrea să se rotească sau să se roteasă fără voie. Liberul meu arbitru constă în a fi de acord. Dar oricum, eu voi lucre. Fie “sub presiune”, sub presiunea “rolei de dezvoltare”, sau din proprie voinţă, cu plăcere.

În general, sistemul este perfect şi acţionează cu eficacitate absolută, dar eu  îl simt şi percep în funcţie de acordul meu pentru ceea ce face acesta. În plus, alţii consideră la fel şi astfel, în final, vom simţi pactul personal sau colectiv al faptului de a nu fi de acord – al individului sau al sistemului.

Dar, cu toate acestea, percepţia noastră nu afectează sistemul în sine.

Întrebare: Cum putem accelera corecţia?

Răspuns: Dorind să ne punem de acord cu activitatea sistemului, cu mişcarea părţilor sale. Aceasta va schimba totul în sentimentele mele. Nu adaug şi nu iau nimic în adevărata realitate, diferenţa constă în cât de distorsionată este imaginea pe care mi-o arată “oglinda deformantă” a egoismului meu.

Toată viaţa mea se desfăşoară pe această pânză ca şi cum m-aş “picta” în raport cu adevăratul sistem, nefiind de accord cu el, într-un fel sau altul. Şi numesc această imagine “lumea mea”. În esenţă, este vorba de o impresie instantanee a dezacordului meu cu natura originală, cu iubirea absolută. Întreaga mea fiinţă este proiectată pe un “ecran”, subliniind această “divergenţă de opinie”. Eu nu văd sistemul real, nu văd nimic, cu excepţia propriilor defecte interne.

Întrebare: Există un astfel de lucru care este detaşat de integralitatea percepţiei, “colţul “ meu personal ?

Răspuns: Da. Pot să simt dorinţele mele în măsura opoziţiei lor faţă de sistem. Astfel, lumea mea, ca realitatea spirituală, se compune din 613 părţi, dar fiecare dintre ele îmi pare opusă la întreg. Această opoziţie este divizată în 125 grade sau stadii de echivalenţă sau non-echivalenţă. Acum sunt, într-un fel, în spatele ultimului, al 125-lea grad, detaşat complet, în lipsă absolută de înţelegere. Apoi, în măsura în care mă ridic la fiecare grad, voi descoperi diferenţa dintre mine şi sistem într-o rezoluţie mai mare şi, corectând aceste defecte, mă apropii de un acord, de o “credinţă completă”, adeziune completă.

Astfel, pentru moment văd şi mă simt în raport cu starea pe care ei vor să mi-o arate. Desigur, pentru comparaţie, nu mi se oferă imediat lumea Infinitului, sistemul ideal al naturii, al Creatorului. Este imposibil, deoarece acum pot distinge numai un decalaj minuscul, ca un copil care este încurajat să studieze bine în clasă şi, dacă reuşeşte, este lăudat precum un student cu nota “10”.

În acelaşi timp, trebuie să ne amintim: Acum nu mă văd decât pe mine şi nimic mai mult.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 24.06.2013, Scrierile lui Baal Hasulam, “Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →