Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeShalach (Când Faraonul a trimis), paragraful 470: … așa cum este scris, Pentru că sigur voi șterge de tot memoria lui Amalek. Șterge de tot este sus, Voi șterge de tot, jos. Memorei înseamnă memoria de sus și de jos.

Sus și jos nu vorbesc despre lumea noastră, deoarece nu aceasta este subiectul corecției: nu există nimic de corectat în ea. Această lume în care trăim, în corpurile noastre (exact ca alți oameni),  înainte ca punctul din inimă să se trezească în noi și să găsim un grup prin care ne conectăm cu spiritualitatea, nu are nimic de a face cu corecția și/sau cu spiritualitatea.

Vorbim despre dorințe care au originea în punctul din inimă și, mai târziu, sunt încorporate în grup (adică în ansamblul celorlalte puncte în inimă cu care trebuie să ne reconectăm împreună). Zoharul vorbește numai despre acest proces. Restul realității pe care o observăm în jurul nostru nu are nicio legătură cu corecția sau spiritualitatea.

Vedem o imensă lume materială în jurul nostru, dar ea nu există în spiritualitate. Ne este dată doar pentru a ne servi ca baza din care pornim viețile spirituale. Relativ la lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este o realitate imaginară, din care putem intra în spiritualitate în mod independent, de unii singuri.

Creatorul ne-a doar un punct în inimă care ne permite să avansăm. Dacă trecem starea noastră interioară printr-un filtru care separă lumea spirituală (autentică) de ce nereală, numai punctele în inimă ar trece prin acest filtru. Restul acestui tărâm ar fi oprit de filtru și ar dispărea, pentru că pur și simplu nu există.

În alte cuvinte, realitatea noastră imaginară are numai un singur scop: să permită punctelor în inimă să intre în spiritualitate. Trebuie să continuăm să trăim în această realitate până când reușim să conectăm toate punctele în inimă într-un singur tărăm spiritual și astfel să ajungem la o corectarea completă (Gmar Tikkun). După aceea, această lume imaginară va dispărea.

Până atunci, lumea noastră nu dispare. În fiecare acțiune a corectării (de la prima la ultimă), trebuie să stăm în această imagine nereală a lumii noastre materiale pentru că aici începem de fiecare dată o nouă rundă a corecției.

Este scris despre Rabbi Shimon (atutorul Cărții Zohar), faptul că înainte de ultima sa corecție, s-a identificat ca Shimon de la  piață, adică a căzut în această lume și a simțit numai această dimensiune a vieții. Din această lume, a reușit să obțină cel mai înalt nivel al corecției.

Acesta este motivul pentru care realitatea imaginară pe care o numim lumea noastră este așa importantă: ea ne furnizează o senzație a separării de spiritualitate. Pentru că simțim separarea, noi reușim în mod independent să ne corectăm fiecare parte a dorințelor necorectate. O facem cât timp stăm în această lume, din absență, în care tărâmul spiritual este total absent.

De aceea este această lume este așa de importantă. Fiecare trebuie să ducă o viață normală: să aibă o slujbă bună și o familie, să studieze și să completeze ceea ce această lume ne cere. Fără această lume nu vom deveni similari cu lumea spirituală; nu ne vom corecta sau nu vom intra în spiritualitate.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 11/15/10, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment →