Noi reprezentam dorinta de a primi placere, care simte ca exista prin primirea de mici “injectii”, loviturile Luminii. Aceste mici lovituri creaza in noi perceptia realitatii, pictand o imagine interiaora a realitatii in care noi percepem oamenii din jurul nostru, aerul, lumea si pe noi insine.

Toate acestea se ridica din micile lovituri experimentate de dorinta noastra de a primi placere. Si, apoi, aceasta primeste o impresie ca si cum ar exista impreuna cu realitatea inconjuratoare. Daca dorinta nu ar fi primit aceste mici “injectii” care s-o loveasca, nu ar fi avut niciodata perceptia sinelui, a realitatii ei si nici a mediului sau. Acesta este modul in care exista. Si nu exista nimic in afara de ea: vointa de placere, care primeste mici lovituri de la Lumina.

Lumina impune si cele mai mici lovituri din interiorul dorintei de a primi placere, fara nici o singura reactie constienta din partea dorintei; aceasta este starea in care ne aflam. Cand dorinta devine capabila sa dezvolte o reactie fata de Lumina de sus, asta este, devine mult mai sensibila la aceste lovituri si isi creste sensibilitatea fata de ele, isi doreste sa nu le mai primeasca, le rezista si intentioneaza sa respinga Lumina,  sau sa loveasca si ea, sa riposteze. Asta se numeste “ecran”.

Apoi, prin virtutea rezistentei, a opunerii si a ciocnirilor mele, incep sa realizez Cine imi face asta, pentru ce, ce vrea El de la mine si ce pot realiza prin asta. Asta este intreaga noastra munca: dorinta de a primi placere si loviturile, ciocnirile cu Lumina.

Din Lectia zilnica de Cabala, din 24.06.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →