Lumina superioară rămâne în repaos absolut şi nimic nu împiedică fiinţa creată din a simţi că este controlată de o forţă unică şi unificată ce umple întreaga creaţie. Pproprietăţile creaturii însă o împiedică să simtă acea forţă deoarece creatura este opusă Creatorului, Lumina.

De fapt, conform condiţiilor primei restricţii, (Tzimtzum Aleph), propietăţile creaturii trebuie să corespundă cu propietăţile luminii, dăruirea. Această condiţie este pusă de Creator, care doreşte să aducă creatura la cea mai confortabilă stare, exact aceeaşi ca şi a Lui.

Astfel, dorinţa Creaturii, care nu deţine intenţia de a dărui, este de a se izola de Creator, ceea ce o împiedică să simtă lumina, împlinirea. Această corecţie prin care trebuie să trecem, pentru a ne simţi ca fiind în interiorul luminii Superioare este considerată ca fiind „ecran” (Masach) sau intenţia de a dărui.

De aceea, există un sistem de ascundere, ascunderea lumilor, ce restricţionează Lumina faţă de Creatură („lume” în Ebraică este Olam şi „restricţie” este Alama), în spatele căruia este cultivată dorinţa egoistă. Apoi, o scânteie de ecran şi Lumina Reflectată se trezesc în ea şi acesta este punctul din inimă.

Dacă Creatura îl creşte, o face într-un poces în care îi este constant arătata, de către sistemul de lumi o nouă mărime a dorinţei, către un nivel tot mai mare, începând de la zero. Cel precedent răspunde arătând o dorinţă de a obţine intenţia de a dărui pentru chiar acea dorinţă.

În acest caz, sistemul de ascundere va garanta corecţia acestuia, un ecran anti-egoistic, intenţia de a dărui. Creatura cere ca întreaga grosime (Aviut) a dorinţei pe care sistemul de lumi o descoperă din partea stângă să fie corectată de către ecran, intenţia de a dărui din partea dreaptă. Legând aceste două forţe laolaltă, dorinţă şi intenţie, creatura se construieşte în asemănare cu Lumina superioară.

Pe măsură ce creşte, Creatura experimentează diferite senzaţii în impactul cu Lumina superioară. Poate gândi că este liberă să facă ceea ce doreşte. Mai mult poate să cugete sau nu la aceasta. Poate să-şi dorească sau fie sau să nu fie liberă la un nivel mai mare sau mai mic, sau să nu aibă nici o idee despre aceasta problemă, adică poate fi mai apropiată sau mai depărtată de nivelul animal sau uman.

Când punctul din inimă, scânteia ecranului spart şi Lumina Reflectată, încep să fie descoperite de o persoană, atunci primeşte o oportunitate să îl extindă şi să ceară Lumina care Reformează pentru aceasta. Precedent, această sânteie, ecranul spart, o obliga să-şi dorească spiritualitatea în mod egoist şi să se bucure de Creator şi de lumea spirituală în mod egoist. În schimb, acum, doreşte să schimbe totul în dăruire.

Astfel, o persoană intră în grupul cabalist şi începe să practice dăruirea în acesta. Fie că are succes sau nu, toate sunt componente necesare pentru a ajunge la o rugăciune. Dacă o nevoie potrivită se coace într-o persoană, Lumina superioară, care acum îi dă senzaţia de depărtare, îi va da senzaţia de a fi aproape.

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment →