Sapte miliarde de lumi

Suntem intr-o ascundere atat de mare incat nici macar nu simtim asta. Percepem toata realitatea in interiorul nostru, iar tot ceea ce simtim este in dorinta noastra egoista, restul nu exista.

In lumea spirituala nu exista o astfel de notiune ca dorinta de a ne bucura pentru binele personal. Daca dorinta este indreptata spre sine, nu poate primi nimic si ramane in intuneric. Dorinta noastra egoista totusi se afla la un nivel atat de scazut, incat ni se permite sa simtim ceva acolo, o amprenta a ceea ce ni se pare a fi realitatea.

Cand incepem sa dezvoltam si sa castigam  dorinte mai mari si intentii de dragul de a darui, incepem sa simtim sistemul superior. Inainte sa se intample fiecare dintre noi este ca o persoana inconstienta care delireaza si simte o lume imaginara in care i se pare ca exista, ca cineva in coma, care vede diverse imagini care ii trec prin fata ochilor, la fel cum se intampla in vis.

Cand ne revenim in simtiri, dorinta noastra deja se afla la un alt nivel si are intentia de a darui. Astfel, suntem constienti ca simtim totul in interiorul dorintei noastre, si ca nu exista nimic in afara. Tot ce anterior ni se parea a fi extern era de asemenea o senzatie in interiorul dorintei de a primi.

Atingem lumea spirituala in dorinta noastra de a primi. Nivelele mineral, vegetativ si animat ale naturii, toti oamenii, toata aceasta lume mare, si tot ce se intampla in ea sunt aproape schimbari in dorinta mea de a primi, ceea ce ma face sa simt ca lumea se schimba. Descopar celelalte suflete, insemnand dorintele straine astfel incat sa ma pot conecta cu ele cu intentia de a darui, iar apoi ele devin parti din mine care ma ajuta sa verific in ce masura ma aflu in daruire.

Sunt tinut in ceata cu un scop, astfel incat nu ii voi putea simti pe ceilalti in timp ce incerc sa ii aduc mai aproape si sa ii simt ca partile mele inseparabile. Daca incerc sa aduc mai aproape de mine tot ce pare a fi  realitate externa, imi pot corecta vasele pentru a darui.

In masura in care aduc dorintele externe, straine: nivelele mineral, vegetal, animat si vorbitor si le unesc intr-un singur organism spiritual care consta in „creier-oase-tendoane-carne-piele” (Moach-Atzamot-Gidin-Basar-Orh) sau din „radacina-suflet-corp-imbracaminte-camera” (Shoresh-Neshama-Guf-Levush-Heichal) este o masura a apropierii mele de adevar. Intr-adevar nimeni in afara de mine nu simte realitatea in interiorul meu si astfel sa construiasca vasul ca sa il poata percepe pe Creator in el.

Trebuie sa aduc toate partile impreuna pana cand devin „un om cu o singura inima” si toti oamenii care mi se par straini devin parte a sufletului meu. Astfel, fiecare din noi avanseaza fara sa ii deranjeze pe ceilalti. Fiecare din noi isi construieste propria lume dupa propriul plan, facand din ea lumea interioara. Iar Creatorul umple aceasta lume, ceea ce inseamna ca persoana este in adeziune cu Lumina, cu Creatorul care il implineste.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/12/2011, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: