Fiecare persoană atinge un punct critic o dată în viaţă, cand trebuie să părăsească casa părinţilor săi şi sa-si înceapa propria viaţă. Aceasta este o tranziţie foarte dura şi neplăcuta. Există oameni care nu se obişnuiesc niciodata cu cerintele noii vieti.

Astăzi, această aceiasi tranziţie este globală. Până acum, natura a condus umanitatea înainte, permitandu-i să se dedice jocurilor copilăreşti, egoiste. Ne-am dezvoltat în egoismul nostru şi nu ne-am luptat noi insine, dar acum copilăria noastra s-a terminat şi vârsta noastra adultă incepe.

În acelaşi mod în care o persoană ajunge la maturitate, omenirea si-a încheiat decadele copilariei. Egoismul nostru a crescut, iar acum trebuie sa ne descurcam în lume pe cont propriu.

Cu toate acestea, lumea nu este ceea ce obisnuia sa fie. Suntem într-o lume nouă, globala şi integrală, care este conectata reciproc şi în care trebuie să ne găsim locul şi să devenim o parte a ei. Noi nu mai suntem copii . Am crescut.

Desigur, omenirea nu vrea acest lucru şi nu-l înţelege. La fel ca o persoană care ajunge la maturitate şi se confruntă brusc cu probleme fără sfârşit, trebuie sa inchirieze un apartament, sa mearga la serviciu, sa-si asume responsabilităţi diferite şi să-si asigure tot ceea ce alţii i-au asigurat până atunci.

Desigur, ea nu vrea asta. Este mult mai uşor şi mai convenabil cu mama. Este nevoie de timp să te obişnuieşti cu lumea adulta şi sa găsesti lucruri frumoase în ea. Omenirea nu este gata încă. Ea încă preferă să danseze la tonul egoismului său ca şi mai înainte.

Suntem deja în noua lume, iar noi trebuie să ne adaptam la ea. Ea cere cooperarea noastră deplină şi preocupare pentru toată lumea, dar oamenii încă mai vor să mearga, jucandu-se precum copiii. Ei nu au experimentat durere suficienta pentru a intra în noua realitate.

Ar trebui să li se spună că lumea noua cere cooperarea noastră deplină, că munca noastră este de a ne uni, şi că vom rezolva toate problemele noastre numai dacă vom crea adevarata legătura reciprocă între noi. Întreaga lume este ca o persoană acum. Uită-te la ea ca şi cum te-ai uita într-o oglindă.

Dacă nu simţi că esti şomer în anumite domenii, că dezastrele naturale te şocheaza în alte domenii, şi că anumite zone încă suferă de boli, uita-te la forma generală a acestei lumi. Vei vedea că avem o problemă sistematică şi ca noi toţi trebuie să fim uniti unul cu altul, sa lucram împreună în armonie pentru o cauza, care este echilibrul general.

Imagineaza-ţi că ai avut unele teste medicale ieri, iar medicul iti oferă rezultatele astăzi. Se pare că organele corpului tau nu funcţionează în armonie, ci mai degrabă ca nişte copii. Unul face prea mult, altul face prea puţin, iar unul nu face absolut nimic.

La urma urmei, balanta este legătura corecta dintre toate părţile corpului şi este baza pentru a simti o sănătate bună. Deci, acum poti să ajungi la concluzia corecta.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/11/11,  „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment →