Ştiinţa Cabala are o secţiune interesantă despre felul în care percepem universul, despre cum obţine omul lumea în care trăieşte. De ce simţim lumea exact în acest fel? Este lumea noastră exact în felul în care o percepem noi, sau este complet diferită? În realitate, după ce trece prin cele cinci simţuri ale noastre, ea capătă în percepţia noastră, o formă specifică. Noi vedem exact această imagine, ca şi cum am avea o percepţie obiectivă şi directă a acestei lumi.

Astăzi, ştiinţa cercetează cum e lumea văzută de flturi, albine, şerpi şi câini. Fiecare creatură vede în felul ei, în diferite forme, printr-o schemă de culori şi mirosuri, etc. Fiecare creatură are propriul mod de orientare în lume şi vede propria imagine, care diferă de ceea ce văd alţii.

Deci, de ce este imaginea exact în acest fel în ochii noştri? Şi cum este ea într-adevăr dintr-un punct de vedere obiectiv? Putem măcar să obţinem cu adevărat o imagine obiectivă a lumii? Despre asta vorbeşte secţiunea din Cabala numită „Percepţia realităţii”.

Dar, cea mai importantă parte din Cabala nu descinde de Sus, şi coboară din Lumea Infinitului în lumea noastră, ci ceea ce se întâmplă după. Cel mai important lucru pentru noi este Mahsomul şi paşii precedenţi. Cu asta ne confruntăm noi acum, prin ceea ce trebuie noi să trecem. Trebuie să o transpunem în practică, nu în teorie, şi trebuie să mergem pe acest drum împreună.

Noi trebuie să implementăm asta cât mai curând posibil, astfel ca forţa negativă de dezvoltare să nu ne preseze din spate, dându-ne un stimul negativ. În Roma antică, stimulus era un băţ ascuţit care se folosea pentru înţepatul măgarilor, astfel ca ei să continue să meargă. De aceea, este important pentru noi să simţim acest stimulus pe pielea noastră, dar să aspirăm singuri mai departe, cu ajutorul forţei pozitive primită acum de noi.

Acesta este în esenţă motivul pentru care ne-am adunat aici. Noi ne putem aduna şi organiza pentru a ne putea simţi unul pe celălelt în interior, chiar şi fără un contact fizic. Haideţi să simţim că prin unirea unii cu alţii devenim similari naturii comune şi globale. Apoi, în interiorul uniunii noastre vom revela un câmp comun şi vom simţi că ne ridicăm puţin mai sus. Este posibil şi sper ca voi şi cu mine o vom face.

Din Lecţia 1 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie | Add Comment →