Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Filed under: Garantia reciproca, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →