Viata colectiva a Luminii si a Dorintei

Toti suntem parti incluse in sistemul general in singura stare care exista: Lumea Infinitului. Ea exista ca un singur corp, similar cu un organism viu care consta din variate subsisteme interne, care transfera sange, limfa sau semnale nervoase. Toti suntem interconectati la nivelul Lumii Infinitului ca un organism etern, care functioneaza ca o masina perfecta similara cu Lumina care il umple. Dorinta si Lumina lucreaza impreuna in armonie.

Ca in orice corp sanatos, au loc procese ale expansiunii-contractiei, cum ar fi respiratia, pulsul si bataile inimii. Chiar daca dorinta de a primi placere si Lumina sunt contrare una celeilalte, opozitia lor creeaza dinamica numita viata. Toate aceste schimbari produc senzatia de viata.

Daca, doar Lumina sau numai dorinta ar exista, nimic nu s-ar simti. Creatia isi simte existenta pentru ca Lumina si dorinta actioneaza in conjunctie una cu alta, adica in armonie: Cateodata Lumina se extinde, si cateodata, dorinta face asta. Impreuna, continuu, una o completeaza pe cealalta.

Uneori Lumina este mai mare, pentru ca dorinta se micsoreaza pe sine, intentionat, si lasa Lumina sa actioneze. Alteori, Lumina permite dorintei sa functioneze. Cand una, cand cealalta este mai mare (la nivel mai inalt), ca la un pendul. In acest fel ne permite reciproc, fiecaruia sa urcam, cu avant inainte! Aceasta dinamica da nastere vietii.

Asa se intampla in Lumea Infinitului. Totusi, starea noastra este in mod intentionat stricata intr-un mod artificial, astfel incat noi vedem avantajul Luminii, atunci cand suntem in starea de intuneric. Asta ne permite sa simtim opozitia noastra fata de Lumina si ne permite sa facem propriile eforturi de a ne corecta. Numai cu aceasta conditie suntem capabili sa apreciem Lumina.

Daca te-ai fi nascut perfect, ai fi trait in mod automat si niciodata nu vei fi descoperit perfectiunea in adevarata ei masura. Acesta este motivul pentru care au avut loc restrictiile si ascunderile, distantarea si spargerea, pana in punctul unei detasari totale a creaturii fata de Creator. Si aceasta coruptie exista numai in perceptia noastra interioara si in nicio alta parte.

Ma simt ca fiind intr-un anumit corp (este o pura iluzie), intr-o lume oarecare (imaginara), numai pentru ca sunt inconstient. Eu exist in Lumea Infinitului dar incostienta mea produce iluzii variate si tablouri imaginare. Aceste deliruri sunt numite lumea aceasta. Este ultima, cea mai joasa si cea mai rea stare dintre toatea starile posibile.

De aceea, este evident ca trebuie sa depunem efort si sa ne recapatam constienta (senzatia perfectiunii). Numai dupa ce o obtinem vom realiza profunzimea maxima a implinirii sale.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: