Cineva a calculat odata ca sunt 3,800 de religii si credinte diferite in lume, si toate se invart in jurul celor doua notiuni: corp si suflet. Totusi, daca nu percepem nimic in afara corpului fizic, existam ca si animalele. Ni se pare ca avem un suflet, un fel de viata in „spatele corpului”. Cineva  doreste sa stie care este scopul vietii mele. De ce traiesc?

Chiar si asa ne sunt date aspiratii si intrebari pentru a cauta raspunsuri in sistemul legilor naturii, ne intoarcem spre misticism, fara  presupuneri fundamentate si le luam ca baza pentru intelegerea noastra asupra scopului vietii, sfarsitul ei „aici” si continuarea „acolo”.

Intrebarea despre cum se sfarseste viata noastra ne deranjeaza. Asta pentru ca noi percepem timpul, si nu suntem atasati unui anumit moment, cum sunt animalele. Noi ne gandim la viitor, si vrem sa stim ce se intampla in  urmatorul moment. Totusi, intrebarea „de ce traiesc si ce se intampla dupa ce mor?” fac deja parte din  natura noastra.

De aceea umanitatea a inventat religii si credinte: trebuie sa compenseze lipsa cunoasterii sau faptele cu credinta, insemnand acceptarea fara dovada. Nu suntem nici macar constienti de asta dar asa se lucreaza la toate nivelele, in cele mai mici lucruri, in fiecare moment, la fiecare pas, in orice directie sau nivel al vietii.

Completez fiecare lipsa a dovezilor cu credinta, si cred ca exact asa si trebuie sa fie. Cateodata asa e, cateodata nu. Si asa trece viata noastra.

In fiecare parte a existentei noastre, in fiecare parte a timpului, miscarii, spatiului si existentei in realitate, este o mare necunoscuta, si anume:

1. Cauza, care vine de Sus,
2. Consecinta, determinata de Sus, si
3. Noi, determinati de cauza si consecinte, intr-un gol de perceptie a vietii

De aceea suntem obligati sa compensam toate necunoscutele cu credinta. Oamenii cred ca acolo este o Forta Superioara, „un spirit”, care se transforma in tot ceea ce exista, ii da viata si determina destinul. Asta este esenta materiei determinata de „suflet” care ii da viata.

Asta pentru ca egoismul nostru vrea sa creada ca apartine eternitatii. Nu exista nici o dovada pentru asta, ne este bine sa gandim asa. Mecanismul de aparare a organismului nu ne permite sa credem ca aceste lucruri pot fi diferite.

Altfel, aceasta viata ar fi imposibila. Daca o persoana nu se simte eterna, daca simte cu adevarat ca viata ii este limitata, nu va fi in stare sa traiasca. Imagineaza-ti ca ti s-ar spune data exacta a mortii tale. Asta pune o cruce peste toata viata ta, incepand cu astazi. Asta pentru ca, de acum incolo vei continua sa traiesti cu intelegerea iminentei tale morti. Nimeni nu poate trai asa.

Cea mai naturala senzatie care ne este data de natura este sufletul, care cumva a trait inaintea nasterii noastre si va continua sa traisca si dupa moartea noastra, o mantie in corpul nostru, si principala recompensa si pedeapsa din lumea urmatoare, nu de aici. Ne asteptam rasplata pentru munca noastra de acum.

Nici macar nu trebuie sa fi fost invatat asa. Va gandi asa, cu siguranta. Nu putem sa ne separam de aceste iluzii, la fel cum nu putem sa ne separam de egoismul nostru pana cand nu ne ridicam la lumea adevarului, nu dupa moartea corpului, ci dupa moartea egoismului.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Religie | Add Comment →