Să te zbați sau să te lași pradă curentului?

Baal HaSulam, “Esența Religiei și Scopul ei”: În acest articol aș vrea să lămuresc trei chestiuni:
A. Care este esența religiei?
B. Se atinge esența ei în lumea asta sau în lumea viitoare?
C. Este scopul ei de a beneficia Creatorului sau creaturilor?”

Evident, aceste trei chestiuni acoperă întreaga, imensa temă a religiei. Deci, ce este religia? O persoană care trăiește în lumea asta are aceste trei întrebări despre viața sa. Ea vrea să știe:

“Cine sunt eu? De unde vin? Cine mă conduce? Cum exist eu? Încotro mă îndrept?”

Animalele nu se preocupă de așa ceva. Ele se nasc în mod natural, trăiesc stăpânite de instinctele lor și mor fără să-și pună nicio întrebare. Întrebările se ivesc numai în rasa umană, și nici aici în fiecare om. Nouăzeci la sută dintre oameni nu se gândesc la asta deloc. Ei acceptă nașterea, viața, moartea, ca stabilite. Ceea ce se întâmplă li se pare evident și clar.

Și dacă totuși o persoană se gândește la ceva mai măreț, la motiv? Motivul vine de la Creator.

După cum știm, fiecare etapă este divizată în patru niveluri de Aviut, adică profunzimea sau asprimea dorinței. Dacă o persoană a atins deja un nivel mai profund, mai corupt, are mai multe întrebări. El trece prin diferite temeri, vrea să câștige bani, caută adevărul, și sapă mai adânc. Astfel, oamenii devin savanți și filozofi, și în general, ei dezvoltă o atitudine particulară față de viață.

Pe ultima treaptă a acestei scări, o persoană începe să se raporteze obiectiv, independent de el însuși față de ceea ce se întâmplă. Nu este doar o abordare științifică; el vrea să descopere secretul vieții, în ciuda marelui interes personal, rămânând în același timp cât mai independent posibil în discernământul său.

Clasicul om de știință culege date ignorându-se pe sine, fără a revela propria sa relație cu subiectul. El studiază numai natura materială în care nu există răspunsuri la întrebările despre semnificație. De aceea oamenii de știință și filozofii nu pot descoperi dimensiunea care se întinde deasupra acestei vieți, ce se desfășoară în cele cinci organe de simț.

Totuși, dacă o persoană realizează că trebuie să reveleze esența vieții mai presus de propria sa natură, în afară de el însuși, atunci el trebuie să se deconecteze de viața asta, să se ridice deasupra ei și să devină un adevărat om de știință. El nu poate rămâne prizonier propriei sale naturi, care îi dictează concepția de viață și comportamentul.

Astfel, în căutarea sensului vieții, noi trebuie să atingem un asemenea nivel la care suntem cu adevărat independenți de natura noastră, nivel care este cel mai obiectiv și complet separat de tot ce există în noi. Cum este posibil așa ceva? Este o mare problemă, și înțelepciunea Cabalei se ocupă mai ales de asta.

Progresul nostru în viață este împărțit în două etape. În prima etapă, noi trebuie să ne ridicăm la nivelul de independență, dotați cu toate facilitățile, uneltele și detaliile de percepție necesare pentru a ocupa “no-man’s land”, teritoriul neutru unde nu suntem datori nimănui nimic: nici lumii acestea, nici lumii viitoare, nici egoism, nici dăruire, nici înclinații bune, nici înclinații rele, nici Creator, nici creatură. Noi trebuie să stăm în mijloc, în locul numit Klipat Noga sau treimea mijlocie a lui Tifferet.

Noi nu înțelegem cum poate fi așa ceva. La urma urmei, nu există decât Creator și creatură, nu există nimic cu excepția Luminii și a vasului. Și din moment ce vorbim despre noi înșine, despre creatură, atunci prin definiție, noi suntem în vasul dorinței create. Cum putem fi aduși într-o asemenea stare în care nu vom depinde nici de noi înșine, nici de Lumină? Cum putem merge pe muchie de cuțit? Cine ia de fapt decizii în această situație, și ce parte să alegem dacă suntem neutrali?

Aici trebuie să înțelegem că este posibil să facem o analiză imparțială a vieții noastre numai dacă ne ridicăm mai presus de noi înșine, deasupra propriilor noastre însușiri. Astfel, suspendați în aer, noi devenim în primul rând independenți de noi înșine. Apoi, posibil să descoperim că suntem sub autoritatea Creatorului și va trebui să ne eliberăm și de aceasta. Cum ar putea fi altfel?

Deci, pentru a răspunde la întrebarea despre esența religiei, trebuie să înțeleg originea vieții mele, cine mă controlează și încotro mă îndrept. La urma urmei, sunt purtat de curent, dar mă va ajuta că am cunoștință de asta? Mi-aș putea schimba soarta înspre bine? Prin revelația sensului vieții aș putea să o îmbunătățesc sau din contră, este ignoranța mea o binecuvântare?

Până la urmă, ce va fi, va fi. Așadar, întrebarea despre esența religiei este foarte complexă, și abordând-o, trebuie să rezolvăm câteva sarcini preliminarii.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 24.11.2011,  “Esența Religiei și Scopul Ei”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed