Pentru a ajunge la un nou nivel eu trebuie sa dobandesc o dorinta noua, greutatea inimii. Pot examina atunci aceasta si pot cere printr-o rugaciune, realizand ca eu nu pot ramane in acel egoism, ca ceea ce imi lipseste este proprietatea de a darui. Eu nu spun Creatorului ca ma simt rau si sa ii cer Lui sa faca mai bune lucrurile pentru mine. Rugaciunea mea poate fi doar asta: Este bine ca Tu mi-ai daruit acest rau, pentru a putea intelege cum sa doresc daruire si sa ma ridic la iubirea pentru ceilalti.

Eu nu cer ca raul sa fie inlaturat, pentru ca el este fundatia pe care o folosesc pentru a construi, altfel  as ramane un animal. In loc de asta, eu trebuie sa examinez acest rau, aceasta senzatie de goliciune, astfel incat sa il recunosc drept ajutor impotriva egoismului meu, care ma va convinge sa ma conectez cu ceilalti.

Eu multumesc pentru acest rau si sper ca el va persista, pentru ca altfel voi cadea inapoi in egoismul meu. Dar peste acest egoism, eu vreau sa constuiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Si prin urmare, vad raul ca un ajutor care ma elibereaza de dorintele mele egoiste, deoarece sentimentul neplacut imi permite sa ma deconectez de ele.

Daca o persoana se arde singura, nu va mai dori sa atinga obiectul care i-a provocat arsura. In mod similar, eu incep sa nu mai voiesc aceste dorinte, si peste ele construiesc o atitudine a daruirii. Asta cere un nou inceput, Rosh HaShana (Anul Nou), o stare in care nu imi mai doresc vechile impliniri pentru ca le simt ca nefaste. Dimpotriva, eu vreau acum sa construiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Aceasta transformare, tranzitia de la una la alta, este numita Inceputul Noului An.

Si atunci, dupa ce verific ca sunt incapabil sa fac asta de unul singur, ajung la Iom Kipur, avand doar dorinta, simtind insa, ca imi lipseste forta. Astfel ajung la rugaciune, si asta se numeste Ziua Ispasirii. In aceasta stare eu nu il judec pe Creator, ci mai degraba pe mine pentru ca imi lipseste puterea de a darui, si in asta sta pacatul meu.

Acesta este motivul strigatului meu de Iom Kipur cand imi ispasesc pacatele mele. Adevaratul inteles al Zilei Ispasirii este revelarea Kli-ului care este gata pentru a fi corectat. Este un punct de cotitura de Rosh Hashana, momentul in care decid sa resping vechile dorinte, fac eforturi sa ma apropii de daruire. Dar in cele 10 zile de la Rosh HaShana, pana la Iom Kipur am verificat ca sunt incapabil de daruire. Si acum pentru prima data, ma intorc spre Creator cu un apel autentic si dobandesc contactul cu El.

Acest apel ajunge in sfarsit la El, pentru ca eu nu cer implinirea, ci doar forta corectiei.

Si astfel ajung la poarta rugaciunii.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 15.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Sarbatori | Add Comment →