Creatorul ne trimite probleme, greutati, tot felul de lucruri neplacute, in timp ce noi trebuie sa discernem intre buna intentie si iubirea care se afla in ele. Creatorul este bun si face bine celor buni si celor rai.

El nu ne imparte in buni si rai, intrucat El ne-a creat in felul acesta. Fiecare din noi percepem in mod diferit purtarea Creatorului fata de noi. Nu conteaza ce ni se intampla in viata, trebuie sa construim o pozitie pentru El ca raspuns, « Totul vine de la El care este bun si face bine » si totul vine de la « Nu exista altcineva in afara Lui ». Trebuie sa ne ridicam deasupra senzatiei de „amar si dulce„ spre intentia de „adevarat si fals„.

Adevarul este ca totul, inclusive amar si dulce vine de la unica Forta si totul este spre binele meu, de dragul adevarului. Senzatiile de dulce si amar imi sunt date ca sa pot merge inspre adevar, mai presus de amaraciune.

In acest fel invatam sa aspiram spre Forta Superioara, sa o intelegem, sa o simtim inauntrul calitatilor noastre, sa simtim cum ne este asociata, ce ne aduce si ce se cere de la noi. Raspunsul este ca se vrea de la noi sa avem credinta deasupra ratiunii, loialitate si daruirea deasupra oricarei dorinte de a primi si deasupra tuturor senzatiilor. La sfarsitul zilei se cere sa ne ridicam peste senzatiile de „dulce si amar„ spre intentia de „adevarat si fals„.

Apoi intelegem aceasta Forta si incepem sa ii intelegem scopul: vrea sa i ne asociem in tot in realitate, conform intentiilor nostre si nu senzatiilor. In acest fel descoperim un nou sens -Lumina Reflectata, Hassadim, credinta deasupra ratiunii. In acest fel incepem sa vedem Creatorul, care ne-a trimis toate sentimentele si situatiile, in timp ce trebuie sa ne ridicam deasupra lor, construindu-ne atitudinea fata de El, deasupra tuturor senzatiilor.

Devine clar ca toata munca noastra este facuta peste egoism, peste senzatiile pe care Creatorul le creaza in dorintele noastre egoiste. Toate aceste sunt necesare doar pentru ca noi sa ne putem dezvolta intentia de a darui,„adevarul„, din ce in ce mai mult. O sa ramanem in aceasta intentie si o sa simtim placere inauntrul ei pe masura ce aspiram spre tot ce este in afara noastra, spre a darui aproapelui si spre Creator.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 10/14/10, “Si Jacob a stat in locul in care Tatal sau a ramas”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune | Add Comment →