Umanitatea se confrunta cu o mare problema sociala. Societatea formata in mod corect este o societate in care toti sunt egali. Totusi, greutatea consta in faptul ca natura ne-a facut diferiti. De aceea, nu are rost na sa avem toti acelasi conditii: opt ore de munca pe zi, salarii egale si asa mai departe.Diferenta dintre noi se vede din situatiile in care unei persoane toate astea ii sunt prea grele iar alteia usoare. Daca sunt mai lenes, imi va fi foarte greu sa muncesc opt ore pe zi, dar pentru o persoana energica nu este nici o problema.

Cum ar trebui atunci sa masor aceasta egalitate? Cum construim o societate in care toti sunt egali? Oamenii au dorit asta multa vreme, iar daca le-ar fi  aparut sansa ar fi creat o structura buna, ferma. Dar se pare ca nu au reusit. Natura nu ne permite sa fim egali.

De ce suntem diferiti unul de altul atat de mult opusi unul celuilalt si de ce nu reusim sa ne intelegem? Avem gusturi diferite, forta diferita, anumite reguli, capacitati si caracteristici innascute, moduri de a ne raporta la viata si de aceea nu ne prea intelegem unul pe celalalt.

Intr-adevar, nu putem stabili o egalitate. Se pare ca o societate egala este raspunsul la razboaie si problemele de care am putea fi salvati, dar nu asta este planul naturii. Planul sau este sa ne aduca la stadiul in care sa realizam ca nu vom gasi niciodata egalitatea undeva, in ceva. Nu vom avea sansa sa impartim ceva in mod egal intre noi. Daca o facem astazi, maine o sa declansam un razboi.

Distribuirea in mod egal a fost atinsa in Rusia, in Kibutz-urile (comunitatile) din Israel, si toate au esuat. Natura vrea ca noi sa ne folosim toate fortele egoiste pentru a ne reforma in asa fel incat sa ne potrivim naturii insasi: daruire totala. Atunci nu-mi va pasa ce si cat de mult. Singura mea grija ar fi sa imi dau mie cel mai mult, suta la suta. Nu inseamna „corect si egal”, dar o distribuire fara supraveghere.

Astfel fiecare primeste conform nivelului sau de dezvoltare, atat cat are nevoie. Si ca rezultat, persoana va evolua la gradul la care el sau ea va primi doar atat cat are nevoie pentru existenta, in timp ce tot restul va fi folosit pentru a-i servi pe ceilalti, fara sa masuram cui si cat sa dam.

De aceea oamenii nu inteleg cand le explicam ce spune Cabala despre viitorul omenirii. Li se pare fanatic, o utopie. Totusi, altfel umanitatea nu va supravietui deoarece orice alta distribuire este nedreapta. Nu pot masura efortul individual al altcuiva pentru a evalua cat ar trebui sa castige. Natura nu-i va permite niciodata omului sa impace in felul asta doua forte, pozitiv si negativ.

De aceea, cand incepem sa implementam aceasta idee, trebuie sa diseminam intelepciunea Cabalei folosind un sistem diferit. Pentru moment, trebuie sa ne unim in grupuri care deja au primit dorinta si nevoia pentru asta si care au inteles ca nu exista nici o alta iesire deoarece asta este planul Naturii. Acesti oameni au doua forte: puterea egoismului personal si puterea Creatorului, scanteia care ne impinge inspre o dezvoltare pozitiva. Cand aceste doua forte se intalnesc intr-o persoana, el sau ea incepe sa auda si sa inteleaga ce inseamna intelepciunea Cabalei.

Procesul este gradual si se potriveste dezvoltarii individuale. Trecem de gradele mineral, vegetal, animal si uman si, pe masura ce ne dezvoltam, cele doua forte se ciocnesc cu intensitate marita, in timp ce noi cream rezistenta intre ele, un „rezistor”. Punandu-ne intre aceste doua forte inima si mintea, le tinem in opozitie: pe de-o parte domolim fortele egoiste in timp ce pe de alta parte angajam forta daruirii. Angajand aceste doua forte, lucram in mediu si simtim ca si cand suntem un „rezistor in circuit”, o forta rezistenta a sistemului integral, partea sa de dezvoltare.
Din Lectia a2a de la Conventia de la Roma on 5/21/11

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Societate | Add Comment →