A cădea urcând

Din Studiul celor zece Sfirot, partea 15, articolul 44: acum, eliberarea din sclavia egipteană este considerată ca un exil.

Eliberarea și exilul sunt legate. În alte circumstanțe, aceeași stare poate fi considerată ca un exil sau ca o eliberare. Exilul la o anumită etapă poate fi spiritual mai elevat decât eliberarea la o altă etapă.

Să spunem că sunt masterand într-o universitate și nu am nici o idee cu privire la ceea ce trebuie să studiez, adică sunt ”în exil”. Comparativ cu studenții din primul și al doilea an, sunt în starea de eliberare, deoarece am reușit cumva să mă ridic la un nivel mai ridicat decât ei.

Rabash a scris că, nivelul credinței pe care-l atingem de fiecare dată se transformă în fundație pentru următoarea etapă: Reshimo de Hitlabshut se transformă în Reshimo de Aviut; așa noi avansăm. Eliberările se transformă în exiluri.

Din articolul lui Rabash, ”Semnificația exilului”: ”A cădea” în spiritualitate nu înseamnă că pierdem credința. Asta înseamnă că pentru moment, suntem obligați să muncim mai mult; de aceea, credința sa anterioară este considerată ca o cădere în raport cu starea sa actuală.

Keter al Partzuf inferior devine Malchut al superiorului. Asta înseamnă că, nu ar trebui să judecăm niciodată starea noastră din interior, ci doar în combinație cu stările asociate. De fiecare dată ne ridicăm spre sfințenie și nu decădem niciodată. Dar, dacă vom sfârși prin a fi în întuneric, următoarea stare de întuneric este mereu superioară stării corecte în care am fost deja.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 26.03.2014, ”Studiul celor zece Sfirot”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: