Există două stări în realitatea noastră: o stare este la nivelul la care sunt acum, simt această lume, eu însumi şi totul în jurul meu. Este realitatea mea, viaţa mea, tot ceea ce resimt.

Totuşi, înţelepciunea Cabala ne spune că, există un alt nivel care este deasupra mea şi care este diferit de mine în atributele sale. Atributul meu este dorinţa de primire şi atributul nivelului superior, dimensiunea superioară, este o dorinţă de dăruire.

Dacă privesc cele două niveluri, de la nivelul vieţii mele, avansez spre scopul creaţiei. Iau mereu în considerare existenţa unei stări superioare deasupra mea, pe care trebuie să o realizez şi astfel, viaţa mea este centrată şi dedicată scopului superior.

Totuşi, simt că sentimentele mele, percepţia mea, înţelegerea mea şi determinarea stării mele sunt partajate. Trebuie să accept totul fie conform a ceea ce simt – în funcţie de dorinţele mele şi atributele mele, mintea mea şi sentimentele mele – şi deci, evaluez starea mea interioară ca toată lumea, fie pot să mă văd la un nivel superior şi să evaluez modul în care mă văd de acolo, de la direcţia din care Creatorul mă priveşte.

Nivelul superior domină şi determină tot ceea ce mi se întâmplă acum, deci, cum pot să mă imaginez la următorul nivel superior? Trebuie să-mi imaginez că am atins atributele nivelului superior care sunt total concentrate pe dăruire şi simt iubirea pentru ceilalţi, iubirea prietenilor şi iubirea atributului de dăruire în sine care este numit iubirea Creatorului.  Îmi imaginez că opresc ura şi atributul iubirii şi dăruirii mă umple complet şi că îl simt ca o mare plăcere.

În acest caz, văd deja o realitate din perspectiva superiorului, a Creatorului. Asta înseamnă că, percepţia mea este partajată. Dacă plonjez în starea mea şi determin toate atributele, sentimentele şi calculez conform principiului „un judecător are doar ceea ce ochii lui văd”, aceasta este numit adevăr, eu, conform stării mele reale şi ceea ce resimt. Pe de altă parte, văd lucrurile stării superioare la care m-am ridicat în aparenţă şi cum aş putea să văd, să simt şi să judec ceea ce se întâmplă dacă aş avea atributul de dăruire şi iubire pentru ceilalţi, deoarece ego-ul meu este limitat.

Această stare este numită credinţă, ceea ce înseamnă că există două niveluri aici: adevăr şi credinţă. La nivelul actual al adevărului, simt lipsuri, disconfort, nelinişte ca toată lumea şi încă mai rău, deoarece doresc să mă ridic deasupra. În starea credinţei, este plenitudinea şi nimic nu lipseşte şi există pace şi confort total. Eu sunt în adeziune cu forţa superioară şi văd de la un capăt la celălalt al lumii, umplut cu recunoştinţă faţă de Creator.

Trebuie să fiu în aceste două stări împreună! Apoi, determin sensul de la o stare la alta. Pare că este mai uşor să ne imaginăm  lucrurile în acest mod şi că este posibil să rămân în această dublă percepţie şi, de fiecare dată, încerc să aduc viitorul aproape, astfel că, atributul de iubire şi dăruire prin grup mă va conduce, cu adevărat, la un nivel mai ridicat.

În acelaşi timp, există problema recunoaşterii răului, incapacitatea de a urca şi o rugăciune a celor mulţi se naşte. Trebuie să colectăm şi să acumulăm eforturile noastre în eforturile mele, prin urcare şi coborâre din nou şi din nou, a pierde totul şi a umple astfel marea de Sitra Akhra (cealaltă parte). Această mare înghite toate eforturile noastre atunci când o persoană cade dar, mai târziu, ea va reveni la starea „ El a înghiţit toate bogăţiile şi le-a vomitat din nou”. Apoi, vom fi recompensaţi pentru a urca la un nivel superior.

Trebuie să ne obişnuim cu această muncă. Totuşi, se pare că este posibil a fi sub două niveluri în acelaşi timp: adevăr şi credinţă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →