“Adevăratul înţeles al toleranței” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Adevăratul înţeles al toleranței

Cu ce seamănă mai mult această lume, o grădină liniștită sau o junglă cu prădători sălbatici care se devorează reciproc? Cel mai probabil cu aceasta din urmă. În același timp, în care ciocnirile și diviziunea se extind atât în Statele Unite cât și în restul planetei, este comemorată Ziua Internațională pentru Toleranță a ONU. Dar dacă nu explorăm ce înseamnă cu adevărat toleranța, nu va exista nicio implementare. Înțelegerea și stăpânirea artei de a asculta și de a se îmbrățișa unii pe alții, este ceea ce ne va oferi instrumentele pentru a transforma polarizarea în echilibru.

„Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogatei diversități a culturilor lumii noastre, a formelor noastre de exprimare și a modurilor de a fi oameni”, se declară în Declarația de principii a ONU privind toleranța. Idealurile acestor cuvinte sunt importante, dar a marca o zi specială a toleranței în calendar nu are sens, dacă nu educăm umanitatea mai întâi despre esența a ceea ce înseamnă această premisă și despre cum să o punem în practică în viața noastră de zi cu zi. În caz contrar, „toleranța” devine un cuvânt gol.

Situații similare există cu alte comemorări, cum ar fi Ziua Internațională a Femeii. Am auzit vreodată oameni care primesc lecții în timpul creșterii lor timpurii – la grădiniță sau la școală – despre cum să respecte femeile, sau chiar cel mai de bază principiu, despre cum să-și respecte și să-și iubească mama? Nu-mi amintesc. Prin urmare, educația noastră lipsește deoarece nu reușim să gravăm valorile de bază în țesătura socială.

Cuvântul „toleranță” în ebraică este sovlanut, de la verbul „lisbol”, (a suferi), ca și când ar trebui să suportăm sau să suferim opiniile altora. Cu toate acestea, în acest sens, nu este nevoie să tolerăm, ci să ne îmbrățișăm reciproc. Suferința pe care o experimentăm provine din faptul că viziunea noastră este egocentrică și este incapabilă să simtă pe ceilalți, în special pe cei care sunt diferiți de noi. Ar trebui mai degrabă să-l acceptăm și să-l simțim pe celălalt, ca pe noi înșine, opiniile și sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt contrare alor noastre.

Ar trebui să ne bazăm relațiile umane pe principiul că toată lumea are un loc în societate și ar trebui să recunoaștem că diferența și diversitatea creează un mozaic colorat și minunat. Natura ne-a creat în acest fel, astfel încât să ajungem să ne dăm seama cum bogăția opiniilor din minți diferite împuternicește pe toată lumea. Dacă am ști cum să integrăm în mod corespunzător nenumăratele părți ale roților dințate umane, atunci am vedea cum fiecare este indispensabil mecanismului sincronizat și bine uns, numit creație.

Dar de ce am devenit din ce în ce mai reticenți de-a lungul anilor chiar să ne privim în ochi, darămite să comunicăm și să ne conectăm corect? Motivul este legat de ego-ul nostru în continuă creștere, în care natura se dezvoltă în interiorul nostru – dorința noastră nesățioasă de a ne împlini propriile dorințe în detrimentul altora. Cu cât egoul crește, cu atât devenim mai puțin calmi.

Exasperarea, intoleranța și respingerea reciprocă sunt toate stările pe care natura ne obligă să le simțim, pentru a ne permite să recunoaștem abordarea noastră egoistă umană ca fiind cauza turbulențelor din viața noastră; iar prin atingerea unui punct mort în capacitatea noastră de a ne înțelege unii pe alții, să dezvoltăm o nouă dorință sinceră de a ne ridica deasupra ego-ului.

Procesul evolutiv duce omenirea de la niveluri mai profunde de conflict la stări superioare de echilibru și cooperare. Societatea umană ajunge la un punct în care polarizarea socială extremă va aduce inevitabil un nivel mai înalt de organizare socială. Nu există scăpare din a învăța cum să ne unim deasupra laturilor opuse, nu prin eliminarea opuselor, ci mai degrabă prin echilibrarea acestora pentru a crea o înțelegere superioară.

Prin urmare, pentru a evita catastrofa socială va trebui să încurajăm o nouă mentalitate și să stabilim un model cu totul nou de ordine socio-politică, unul care să poată acomoda puncte de vedere opuse, pentru a obține stabilitate socială mai degrabă, decât să perpetueze și să aprofundeze diviziunea socială.

În natură, dorința fundamentală care operează în cadrul tuturor organismelor vii este de a găsi coexistența și interacțiunea dintre două forțe opuse, creând un nivel mai înalt de ordine și prosperitate. Evoluția reunește contrariile prin echilibru dinamic. Cunoașterea modului în care funcționează acest principiu al sistemului interior al naturii – forța care operează și controlează totul în realitate – este singura noastră ancoră în lumea în schimbare.

Aducerea oamenilor cu puncte de vedere diferite mai aproape unul de celălalt, pentru a atinge noi niveluri de înțelegere reciprocă ar trebui să fie scopul final al societăților de astăzi. Când se va întâmpla acest lucru, diferențele noastre vor rămâne, dar în mod complementar, în beneficiul colectiv. Atunci va avea loc o toleranță reală, primită ca înțelegere, acceptare și fraternitate. Așa cum a scris cabalistul Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) în eseul său “Libertatea”:

„Fiecare individ ar trebui să păstreze integritatea moștenirii sale, iar contradicția și opoziția dintre ei vor rămâne pentru totdeauna, pentru a asigura critica și progresul înțelepciunii, care este avantajul major al umanității”.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: