Ai răbdare!

Separarea Creaţiei de Creator se întâmplă din cauza diferenţei în intenţie, nu în acţiune. Prin acţiunea de primire, fiinţă creată aderă la Creator, care este cel care dăruieşte: ca un bebeluş faţă de mama sa. Iar dacă bebeluşul ar avea raţiunea şi experienţa unui adult, atunci el ar înţelege că nu este necesar să întrerupă primirea de la mama sa, ci mai degrabă să adauge la acest lucru intenţia sa de a dărui.

Nu este suficient ca mama să se bucure numai din faptul că bebeluşul primeşte de la ea. De asemenea, este necesar să se adauge înţelegerea copilului despre întreaga profunzime a experienţei şi iubirii ei şi propria lui recunoştinţă faţă de o asemenea dăruire. Apoi acest lucru va deveni nivelul uman, nu cel animal, ca al unui bebeluş inconştient.

În fiinţa creată, senzaţia de lipsă a unei asemenea intenţii este numită ruşine, iar acesta este motivul pentru care s-a făcut restricţia. (Talmud Eser Sefirot)

Principalul lucru este să ai răbdare

Întreaga dificultate a studiului Cabalei constă în aceea că cere o schimbare a importanţei. De aceea, pleacă oamenii; ei nu sunt pregătiţi şi nu sunt de acord cu acest lucru, pentru că le lipseşte răbdarea. Ei nu cred că acest studiu le aduce un rezultat real şi nu înţeleg despre ce vorbeşte aceasta înţelepciune.

Iar aici, răbdarea este obligatorie, deoarece oferă Lumina Superioară, forţa care ne transformă într-o nouă creaţie şi ne oferă timp pentru a lucra. Gradual, începem să simţim, să înţelegem şi să judecăm după noul criteriu. Apoi, deşi omul aparent este tot acelaşi, în realitate el devine complet diferit.

Devine imposibil să-l judeci prin mijloacele anterioare, a importanţei şi a regulilor obişnuite, deoarece acum rezonează conform legii echivalentei de formă cu forţa superioară; cu alte cuvinte, el rezonează într-un mod complet diferit de modul în care o făcea anterior.

Noi obţinem o asemenea schimbare substanţială ca rezultat al influenţei Luminii superioare asupra noastră, trecând printr-o revoluţie interioară foarte complexă. Sunt necesari mulţi ani ca acest lucru să se întâmple, deoarece asemenea schimbări se petrec gradual într-o persoană, în porţii mici. Şi chiar şi acest lucru este greu de suportat. Avansarea este mult mai uşoară într-un grup de care o persoană se poate ţine. Cu ochii închişi, dacă o persoană se ţine de grup, atunci ea poate să treacă prin toate dificultăţile.

El îşi închide ochii în fata valorilor vechi şi primeşte de la grup, din conexiunea cu prietenii, de la un nou Kli (vas) în care grupul de zece devine ca unul, cu valori noi: o raţiune şi experienţe noi, realizări noi, unităţi de măsură noi.

Acest lucru este o perioadă foarte delicată şi dificilă, despre care este scris: „O mie intră într-o încăpere, însă numai unul iese la lumină”. Este necesar să dobândeşti răbdare, să dai Luminii superioare oportunitatea să lucreze asupra ta şi să-ţi dea calităţi noi. Este scris: „Fă orice, numai nu pleca”, asta se referă în special la acest proces.

Un bebeluş nu este ruşinat să primească de la mamă; la acel nivel încă nu este ruşinea. Însă Malchut a lumii Ein Sof (infinitatea) a decis că îşi doreşte să fie la fel ca și Creatorul şi să îi dăruiască în aceeaşi manieră. De aceea, ea face restricţia – o acţiune foarte nobilă şi strictă. Pe de-o parte, ea opreşte primirea de la Creator, iar, pe de altă parte, decide că adeziunea cu Creatorul este mult mai importantă, decât să primească de la El.

Această decizie a determinat tot procesul următor prin care trece creaţia. Pentru cel care îşi doreşte adeziunea cu Creatorul, înţelegerea adeziunii trebuie să fie mai importantă decât primirea împlinirii, cu alte cuvinte, mai important decât viaţa lui!

După ce se dezvoltă Creaţia, din împlinirea pe care o primeşte de la Creator, ea descoperă că Creatorul o iubeşte şi că îşi doreşte să îi ofere plăcere. De aceea, nu poate fi împlinită numai din primire. Dragostea Creatorului o obligă să răspundă în mod similar, asta se numeşte „Lumina Reflectată”. Desigur, această Lumină Reflectată este foarte slabă în comparaţie cu Lumina Hochma a Creatorului, însă face Creaţia similară Creatorului. (Rabash, „Prima Reînnoire”)

Până când omul nu se ridică deasupra dorinţei de a se bucura, până când nu obţine un ecran şi Lumina Reflectată, cu alte cuvinte, un fel de echivalentă de formă cu Creatorul, poate el să existe în lumea spirituală, în simţirea Luminii Superioare sau să înţeleagă acţiunile spirituale? Întreaga reînnoire începe numai după ieşirea din Egipt, din primirea egoistă.

De aceea, adoratorilor de idoli le este interzis să studieze Tora, unde „interzis” înseamnă „imposibil”. O persoană nu poate studia Tora, deoarece nu are nicio conexiune cu ea. Tora este îmbrăcămintea Luminii Superioare în dorinţă, în măsura în care dorinţa este pregătită să o primească, cu alte cuvinte, echivalenţa de formă cu Lumina. Şi apoi Lumina Superioară se îmbracă în dorinţă, precum apa ce umple un vas asemănător ce corespunde cu ea, având un ecran şi o intenţie de dăruire.

Deci noi dobândim Creatorul din acţiunile Lui, studiind natura Lui. În realitate, noi dobândim Creatorul în propriile vase, revelam în noi formele de dăruire şi le numim Creator (Boreh), cu alte cuvinte, „vino şi vezi” (Bo-Reh). În acest mod studiem Tora, adică legile de îmbrăcare a Luminii Superioare în dorinţa corectată. Toate acestea încep după restricţie şi după achiziţia unui ecran şi a Luminii Reflectate, care se numeşte ieşirea din Egipt.

Fără un grup, omul nu are un loc în care să formeze relaţia lui cu Creatorul. În grup, el crează acest loc prin care primeşte de la Creator şi prin care el dăruieşte Creatorului. Şi apoi vede că acesta nu este un simplu grup, ci zece Sefirot, un suflet.

„Lo Lishma” înseamnă muncă nu de dragul Creatorului, ci pentru Faraon, cu alte cuvinte, „nu pentru Numele Ei” (Lo Lishma).

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: