În timp ce lucrau asupra lor înșiși la nivelul celui de-al Doilea Templu, poporul Israel a încercat să facă tot posibilul pentru a rămâne în el, dar egoismul a crescut pentru că ego-ul care conținea întreaga umanitate nu a fost corectat, deoarece omenirea încă se dezvolta egoist.

Prin urmare, egoismul în curs de dezvoltare i-a afectat pe evrei și ei nu au putut rămâne la același nivel de interacțiune binevoitoare unul cu celălalt. Starea lor este reprezentată de războaiele cu romanii și grecii, dar de fapt acestea au fost războaie interne ale poporului Israel.

Căderea s-a produs sub influența dorințelor egoiste: cele grecești (în ideologie) și romane (în acțiune). Desigur, nu este vorba despre greci și romani pentru că vorbim doar despre stările interne ale aceluiași grup al lui Abraham.

În cele din urmă, ei au căzut de la nivelul celui de-al Doilea Templu: „Nu face celuilalt ceea ce ţie îți este urât”, au fost complet deconectați de orice fel de acțiuni reciproce și au devenit ca oamenii obișnuiți. Aceasta înseamnă că au fost capturați nu de egipteni sau babilonieni, ci de omenire în general, care a fost deconectată de toate categoriile spirituale.

Aceasta este următoarea, cea mai dificilă etapă – al treilea exil, din spiritualitate. Evreii au intrat în el treptat și și-au pierdut gradul anterior. Acesta a continuat mulți ani și s-a încheiat în secolul al XVI-lea pe vremea lui Ari.

KabTV „Am primit un apel. Istoria poporului evreu” 04.05.2014

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →