De la “Criza si solutiile sale” (Lectura in Arosa 2006)

Numai interactionand ca un singur intreg, celulele pot exista, dezvolta si multiplica. Legea interactiunii altruiste functioneaza in fiecare fiinta creata, exceptand omul.  Omului ii este data liberatea de alegere, sa realizeze nevoia de altruism si sa observe acesta lege generala a naturii.

Vazand cum animalele se mananca unele pe altele, este dificil pentru noi sa le numim altruiste. Totul creat: materia neinsufletita, plantele, animalele si oamenii sunt complet egoisti. Deci, unde vedem noi ca altruismul este un program al naturii?

Dar cand vine vorba despre programul intern incorporat in fiecare fiinta, putem spune ca totul din natura este construit conform legii ajutorului reciproc si al sustinerii firecaruia dintre noi. Doar ca noi ne uitam la natura prin ochii nostri egoisti si din cauza asta dam vina pe ea, ca urmare a propriei noastre limitari.

Daca am evalua natura nu din prisma negativa, din egoismul nostru, ci dintr-o abordare sistematica pozitiva, vom vedea ca toate sistemele sale lucreaza corect. In loc sa afirmăm că “totul devoreaza totul”, putem spune ca “fiecare exista pentru ceilalti”.

Datorita faptului ca unul ajunge hrana pentru celalalt, cum se intampla de obicei in natura, fiecare grad exista pentru a sustine gradul superior, si continua pentru grade mai ridicate. Si pentru cine a fost omul creat? Misiunea lui este sa faca dorinta sa de a se bucura “hrana” pentru un grad mai ridicat, pentru o dorinta de a darui.

Este dificil sa realizam ca legea naturii este altruism, pentru ca aceasta nu se manifesta deschis. Nu vedem bunatate, conexiuni altruiste intre toate partile naturii. Dimpotriva, vedem conexiuni egoistice, unde fiecaruia ii pasa numai de beneficiul propriu si devoreaza pe altii.

Se intampla asta la toate nivelurile: neinsufletite, animale si umane. Se poate conluziona ca, in general, egoismul total, dorinta de a se bucura, este o lege a naturii, mai degraba decat dorinta de a darui si altruismul.

Dar odata cu dezvoltarea stiintei, inteligentei si societatii umane, noi incepem gradual sa descoperim ca, conexiunea dintre toate partile naturii este mult mai importanta decat existenta fiecaruia dintre ele. Adica, punctele centrale ale creatiei nu sunt aglomerarile de materie, ci spatiile dintre ele. Exact intre aceste spatii se intampla cel mai important lucru, dar noi nu stiam asta.

Conexiunea dintre elementele separate ale creatiei, este mult mai importanta decat aceste elemente. La urma urmei, elementele constau in dorinta de a se bucura si in interiotul conexiunii dintre ele este totul energie si materie. Acolo este de fapt realitatea adevarata, pe care noi nu suntem capabili sa o intelegem.

Un om, care este centrul creatiei, este cea mai importanta parte, care este conexiunea dintre oameni. Prin unitatea noastra, noi asiguram toata natura, ceea ce duce la faptul ca toate celelelte parti ale naturii să fie impacate și să stabilească o buna conexiune intre ele.

Din partea a treia din lectia zilnica de Cabala din 12.01.2017 , “Mismah Arosa,” (documentul de la Arosa)

Filed under: Criza, globalizare, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →