Sărbătoarea de Purim este cea mai fericită sărbătoare, cea mai bună perioadă pentru minuni mari. Purim simbolizează întreaga muncă spirituală.

Toate sărbătorile sunt despre corecţia sufletului destrămat al lui Adam HaRishon, primul om, însă numai Purim semnifica finalizarea acestui proces, chiar ultima acţiune, numită Gmar Tikkun, finalul corectării.

Apoi ne aducem aminte de întreaga noastră dorinţa egoistă de a primi plăcere în toată sfera ei imensă şi înţelegem că nu putem să-i rezistăm în niciun fel. Suntem foarte slabi. Chiar şi Mordechai cel drept stă pe o piatră în faţa porţii regelui, un bătrân sărman pe care nimeni nu-l ia în consideraţie, în timp ce Haman conduce întregul ţinut ca mâna dreaptă a regelui.

Creatorul a încoronat intenţionat egoismul pentru a conduce, după cum este scris „Am creat înclinaţia rea”. Şi Faraonul (egoismul) este regele lumii în diferite roluri şi caractere. Când o persoană simte că, chiar propria sa existenţă este ameninţată, numai atunci se trezeşte. Cine îl ajută să se trezească? Haman o face spunându-i „Să distrugem aceasta rădăcină care ar putea să se ridice, dorinţa de a dărui sau intenţia de a dărui, de la baza sa. De ce să o păstrăm? Eu sunt regele!”

Când vom ajunge la vârful voinţei de a primi, care vrea să controleze totul cu înclinaţia de a primi, atunci vom descoperi că dorinţa de a primi este o materie care nu se schimbă, ci intenţia de a primi este incorectă şi putem controla dorinţa de a primi cu intenţia de a dărui. Deşi intenţia de a dărui este împotriva naturii noastre, foarte slabă, împotriva conştiinţei noastre, a înţelegerii şi a naturii în sine şi, în plus, regele, Creatorul, nu o suportă, totuşi ea încă este acolo. Cum este posibil să ne luptăm cu asta? Intenţia de a dărui este prea slabă, prea fragilă, prea delicată să facă faţă lui Ahasveros care îl sprijină pe Haman cu puterea răului.

Însă există o parte a dorinţei de a primi care este numită „Evreii” (Yehudi), deoarece această parte posedă forţa potenţială a unităţii. În cazul în care o ameninţare severă se bate asupra lor, ei se vor uni. Deşi sunt forţaţi să se unească, provocaţi de frică de distrugere, totuşi asta le atrage Lumina care reformează, forţă superioară. Forţa superioară este trezită de Regele Ahasveros, care iniţial l-a sprijinit pe Haman, însă după ce evreii se unesc, el îl sprijină în totalitate şi cu bucurie pe Mordechai.

Totul depinde de acel grup, care este numit după potenţialul lor „evreii” (cuvântul „evreu” [Yehudi] vine din ebraică din cuvântul „unit” [yihudi]). Apoi, când se unesc, la început prin constrângere şi mai târziu de bună voie, ei apoi au o mare putere ca întâi să-l controleze pe Regele Ahasveros şi mai târziu să distrugă puterea lui Haman, întreaga înclinaţie rea, care cu uşurinţă ar fi putut să-i distrugă.

Acest lucru a fost făcut în întregime de unitate lor şi din atragerea unei forţe mari, care i-a ajutat să se unească şi mai mult, apoi acţionând prin puterea unităţii, ei au domolit puterea separării, puterea lui Haman.

Ei fac acest lucru pe fiecare grad şi în fiecare stare, deoarece aceasta este corecţia, însă în Purim acest lucru este jucat ca un miracol. Purim este despre o voinţă de a primi foarte mare, în 32 de părţi, care sunt imposibil de corectat în mod direct. De aceea, este considerat ca fiind un miracol, deoarece putem corecta gradual, pe parcursul a 125 de grade, cele 288 de părţi ale voinţei de a primi, însă inima de piatră se alătura tuturor acelor corecţii, însă nu este vizibilă. Numai în acţiunea finală iese la suprafaţă inima de piatră şi devine corectata prin 288 de părţi, iar cele 32 de părţi intră de asemenea în corecţie dintr-o dată. Apoi vine Lumina de la finalul corectării.

În Purim putem vedea întregul proces al corecţiei: exilul, eliberarea în toate formele sale. De aceea, Purim începe cu citirea capitolului „Amintiţi-vă ce v-a făcut Amalek”. Intenţia pentru propriul beneficiu, numită înclinaţia rea, sau Amalek, ne acompaniază tot timpul şi exact din cauza lui Amalek ajungem la Creator. Dacă nu ar fi fost această înclinaţie rea, noi nu ne-am fi trezit niciodată spre unitate, nu am fi revelat niciodată separarea de Creator şi nu am fi obţinut niciodată similaritatea de formă cu El. Este imposibil să obţinem adeziunea fără ajutorul acestei forţe rele, care lucrează în linia stângă.

De aceea, trebuie să ne amintim ce ne-a făcut Amalek. În fiecare stare Creatorul ne trimite ajutor împotriva lui Amalek, iar acesta este un mare ajutor. Noi trebuie numai să cunoaştem cum să ne raportăm la acele forte ale naturii în mod corect.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/27/18, Scrierile lui Rabash, articolul 21

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment →