Principalul lucru care ne lipsește este dorința, precum un bolnav care și-a pierdut apetitul trebuie să-l regăsească pentru a începe să mănânce și a se vindeca. Sau este ca și cum am dori ca un copil să învețe și el nu vrea, și nu știm cum să-i transmitem dorința noastră, astfel încât el să obțină un rezultat bun. Sunt multe asemenea exemple.

Acolo unde este ceva stricat, defect, trebuie să existe în primul rând o dorință de corectare. Problema noastră este că noi nu simțim că avem nevoie de așa ceva. Nu ni se cere nimic în afară de dorință, pe când noi ne gândim la realizare, total opus.

Toate grijile, căutările, eforturile și gândurile mele – totul trebuie să fie îndreptat spre găsirea dorinței corecte. Și dacă mă gândesc la realizare, atunci este egoism și este contrariu intenției corecte.

Întreaga problemă are legătură cu anturajul potrivit, care îmi va insufla această idee, astfel încât îmi voi aminti mereu că nu-mi lipsește nimic altceva decât dorința. Asta se cheamă  “a cere ploaie”— dacă o persoană cere, atunci ploaia va veni, Lumina va curge de sus. Singurul lucru care lipsește este cerința noastră.

Și asta este o problemă, deoarece ne lipsesc dorința, pasiunea, întrebările, apăsarea și aspirația exact către țelul spiritual. Nu avem nevoie de nimic altceva decât de dorința corectă. Dar pentru asta, o persoană trebuie să fie permanent sub presiunea societății, pentru a simți cât îi lipsesc dorințele corecte.

Fiecare are nevoie de un “program de lucru”: către ce aspir, ce am obținut – ce dorință, cum am dobândit o mai bună înțelegere a ceea ce îmi lipsește, sunt mai aproape de aceasta? Sunt gata să îndur suferințe, deoarece dorința înseamnă a suferi din cauza lipsei lucrului dorit? Mă bucur că îmi lipsește spiritualitatea, că simt o dorință arzătoare, o aspirație către ea – suferința din dragoste?

Pentru asta avem nevoie de presiunea socială, a fiecărei persoane asupra fiecăruia pentru a ne aduna dorințele comune și a atinge revelația. Aspirația trebuie să fie logică, reciprocă, comună și totală. Atunci unificarea noastră va fi numită “o adunare de suflete aspirând către Creator”. (Knesset Israel).

Ce fac oamenii în acea adunare (Beit Knesset)? Ei cer, se roagă. Atunci se numește Malchut, de la care se înalță o rugăminte, și către care vine împlinirea.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →