Trebuie să ne amintim că spiritualitatea este diferită de materialitate. În materialitate, vrem mereu să vedem rezultatele imediat. Uneori este produsul a ceea ce facem: să presupunem că am făcut pantofi, i-am vândut şi am primit bani pentru ei. Văd pantofii pe care i-am făcut, văd rezultatul eforturilor mele, roadele muncii mele. Eu pot evalua, ameliora, ajusta şi pot face mai bine, dacă o doresc cu adevărat.

Este spus:” este înţelept cel care este experimentat” şi experienţa este câştigată cu propriile mâini. Facem un efort undeva şi vedem rezultatele muncii noastre. Deci, în timp, prin încercări şi erori, mă corectez şi devin un meşteşugar profesionist.

Dar, dificultatea este că în munca spirituală nu putem vedea rezultatele. Imaginaţi-vă un muzician care a lovit clapele pianului şi nu a putut auzi sunetul. Cum ar putea să cânte? Atunci când un copil învaţă să scrie, îi este dat un caiet special pentru a introduce literele strict între linii. Dar în spiritualitate nu am „linii” şi chiar literele pe care le scriu sunt invizibile!

Cum pot să mă adaptez dacă nu pot vedea un răspuns? Investesc eforturi, dar ele dispar ca apa care se strecoară în nisip. Ei bine, să spunem că sunt gata să sacrific toate rezultatele în interesul propriu. Dar trebuie, încă, să plătesc cumva, să caut, să îmbunătăţesc munca mea şi să câştig experienţă. Cum este posibil?

Nu funcţionează în acest fel în spiritualitate. Nu primim niciun  răspuns, ceea ce ne slăbeşte. Nu pot face un efort care nu produce reacţii vizibile. Este ca şi cum vorbesc unui perete. Toată energia mea dispare. Dar, reacţia nu există, doar dacă nu are loc în aceeaşi dorinţă, adică, ea se produce într-un loc diferit. Dacă o mică parte a eforturilor noastre este corectă, adică dacă avem intenţia de a ieşi din noi şi a ne conecta cu ceilalţi, de a ne apropia de Creator şi a-I da Lui ocazia de a se revela pentru noi, de a-I aduce Lui bucurie fără a cere sau anticipa pentru a obţine ceva în schimb, reacţia se acumulează. Se pare că locul muncii noastre şi rezultatele pe care le obţinem sunt complet separate unele de altele.

Ar trebui să cerem să vedem rezultatele muncii noastre? Dacă vedem că am făcut ceva corect, ne va răspunde şi ne va aduce satisfacţie.  Ne poate opri şi poate împiedica avansarea deoarece încep să lucrez pentru recompensă.  Atunci, cum pot să analizez munca pe care o fac şi să verific că nu sunt împins de un interes personal? Cum pot să văd reacţia fără să mă bucur de ea egoist? Cum pot gestiona pentru a accepta numai informaţia, fără senzaţie, fără dorinţa de a primi plăcere? Este ceea ce numim a cere o dorinţă de a dărui. Cu alte cuvinte, nu vreau să ştiu dacă eu dăruiesc Creatorului pentru că, în starea mea actuală, mă bucur inevitabil  şi sunt revigorat.

Vreau doar să fac acţiunile, detaşat de plăcere şi de împlinire, nu pentru a calma dorinţele mele sentimentele mele şi gândurile mele. Este nevoie de muncă.

Rezultatul muncii noastre spirituale se numeşte „o descoperire”. Rezultatele apar exact în momentul nepotrivit şi într-un loc în care nu ne aşteptam. Şi, rezultatul în sine este separat de dorinţă, prin urmare, este total neaşteptat. Ceea ce se întâmplă la toate nivelurile spirituale deoarece, de fiecare dată, este o nouă lume. Senzaţiile noastre deschid un nou nivel, o nouă profunzime şi calitate, o nouă gamă care înainte nu exista. Senzaţiile noastre şi criteriile de evaluare suferă schimbări revoluţionare, ele sunt „aduse la zi”. De aceea este numita „o descoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →