Noul meu articol pe Linkedin “Avȃnd nevoie de un nou sistem de navigaţie”

Lumea se schimbă atât de repede încât nu o putem urmări.

Obișnuiam să studiem despre globalizare la școală sau la universitate, dar nu am simțit-o niciodată ca fiind o problemă reală în viața noastră. Acum este suficient să ne uităm pe fereastră în Europa de Vest și să vedem cerul albastru pal, devenind cenușiu de fumul din focurile de pe coasta de vest a Americii, pentru a înțelege că suntem într-o singură barcă. Navigăm în lume ca și când am trăi într-o lume tridimensională, dar nu este aşa; noi trăim într-o sferă și fiecare punct din acea sferă atinge orice alt punct. Orice facem, spunem sau chiar gândim, îi atinge pe toți ceilalți din lume. Este un gând înfricoșător, dar totuși adevărat. Sunt de acord cu fostul secretar general al ONU, Ban Ki-Moon, care a legat recent problemele lumii de „lipsa parteneriatului global”, dar cred că este mai profund decât parteneriatul; supraviețuirea noastră a devenit conectată.

Putem schimba fața Pământului și soarta umanității în câteva luni; este doar o chestiune de a trece de la o atitudine negativă la o atitudine pozitivă față de ceilalți. Dacă exercităm acest lucru, vom trăi în cer pe Pământ. Dacă nu, nu va trebui să murim pentru a merge în iad; va veni el peste noi.

De fapt, prima lecție pe care ne-a predat-o coronavirusul a fost că am trecut la o nouă dimensiune a existenței, una sferică, în care fiecare element are impact asupra fiecărui alt element. Mulți oameni au folosit fraza „O infecție oriunde, este o infecție peste tot”, pentru a descrie răspunderea noastră reciprocă cu privire la coronavirus, dar acest lucru este la fel de adevărat în ceea ce privește orice altceva.

Prin urmare, chiar dacă nu ne placem unii pe alții și, în multe cazuri, ne dorim cel mai mare rău, nu ne putem permite să menținem această atitudine; ne va face rău foarte direct și foarte personal. Am devenit responsabili unul pentru celălalt în sensul deplin al cuvântului. Ar trebui să ne pese de incendiile și uraganele din SUA, ca și cum ar avea loc în propriul nostru oraș; ar trebui să ne pese de milioanele de oameni care mor de Covid, ca și cum ar fi propria noastră familie și ar trebui să ne pese de milioanele de oameni din întreaga lume care nu au suficientă hrană și apă, adăpost sau chiar salubritate. Ar trebui să ne pese de toți oamenii care suferă pentru că astăzi sunt ei, dar mâine putem fi noi, exact aşa de simplu şi literal.

Și nu e ca şi cum nu putem face nimic.

Există multă mâncare și apă pentru toată lumea; putem face multe pentru a reduce Covid și chiar pentru a-l vindeca, și putem face multe pentru a ajuta Pământul să-și echilibreze climatul. Dar, în atitudinea actuală de “câinii mâncă pe câini”, nu vom face nimic și ne vom îneca cu toții în barca Pământului, care se scufundă.

Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să schimbăm modul în care relaționăm unii cu alții. Dacă schimbăm atmosfera socială, se va simți brusc foarte natural să ne ajutăm reciproc. Când se va întâmpla acest lucru, resursele vaste pe care le-am stocat pentru propriile nevoi și le-am refuzat altora, își vor găsi rapid drumul către locul în care sunt cele mai necesare. Putem schimba fața Pământului și soarta umanității în câteva luni; este doar o chestiune de a trece de la o atitudine negativă la o atitudine pozitivă față de ceilalți. Dacă exercităm acest lucru, vom trăi în cer pe Pământ. Dacă nu, nu va trebui să murim pentru a merge în iad; va veni el peste noi.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Spiritualitate | Add Comment →