Un zece este tot ceea ce există în toată realitatea, în toate lumile. Toată creaţia, care a evoluat de la cele patru etape ale Luminii directe, este numită un “zece”. Malchut al lumii Infinitului, în care sunt zece Sefirot rotunde, pline de Lumină infinită, este un zece. Nu există nimic în afară de asta. Iar Creatorul este Lumina infinitului care umple acest zece, Malchut.

Apoi acest sistem de zece cercuri, Sefirot, trece prin tot felul de schimbări. Programul creaţiei transfera acest ”zece” de la o stare rotundă, completă, la una fragmentată.

Ca şi cum se calculează întregul atunci când suprafaţa continuă este divizată într-un număr infinit de pătrate, sistemul de ”zece cercuri” este spart, pentru a diviza munca între mulţimea de oameni, între toate părţile sistemului, aşa încât fiecare să completeze partea lui sau a ei de muncă privată şi să devină similar cu Creatorul. Până la urmă, cineva nu poate să facă toată munca imediat, dintr-o dată.

Sistemul este transformat din “integral” în “diferenţial”, acolo unde munca este făcută în bucăţi. Zece etape de muncă sunt distribuite printre cele cinci lumi şi sunt divizate în plus din ce în ce mai mult. Fiecare dintre noi face un tip de muncă în celula sa. Ca rezultat, toate părţile acestei munci sunt din nou integrate, combinate într-o singură munca integrală, ca o integrală de la zero la infinit.

Toate aceste spargeri, contradicţii şi căderi sunt făcute cu scopul de a da fiecărui fragment infinitatea sa, în totalitatea sa, din proprietăţile sale individuale.

În prima stare a fost imposibil să se realizeze, deoarece noi toţi am fost interconectaţi într-o formă integrală, infinită. Este imposibil să spargi fiinţa creată care este opusă Creatorului, aşa încât să dobândească Creatorul din starea sa opusă, antagonistă şi să rămână “rotundă”. Până la urmă, cercul este deja perfecţiunea, un Creator mai mic sau mai mare.

Aşadar, este necesar să se spargă acest cerc pentru a da fiecărui fragment diferite proprietăţi, laturi, unghiuri, adică restricţii. Acum, de la aceste restricţii, omul trebuie să înceapă să atingă eternitatea, perfecţiunea, integrarea, conexiunea tuturor cu toţi. Aceasta oferă un sentiment al Creatorului şi al perfecţiunii adevărate. Este imposibil să ajungi la a treia stare sărind peste a doua, cea spartă. Asta este toată munca noastră!

Este necesar să te strădui să treci de la starea 1, prin starea 2, la starea 3. Corecţia începe atunci când ”un zece” este organizat şi apare în faţa noastră. Şi anume, corecţia a început de la Abraham, iar acum, fiecare din noi, la un moment dat, pică într-un loc unde are ”un zece”. În acest mod, începe avansarea spre sistemul adevărat, intern, al forţei superioare.

Este necesar să ne obişnuim cu această percepţie a realităţii. Ajută mintea cuiva să treacă peste sentimente, precum primeşte un pacient o imagine cu raze X pe care nu o poate contesta – este un fapt, iar el trebuie să ia medicamentul şi să fie tratat. Aceasta este o realitate obiectivă care este deasupra emoţiilor şi noi trebuie să lucrăm cu ea. ¹

1 Minutul 0:10 -7:33

Din partea a 2-a a lecţiei zilnice de Cabala 9/12/18, lecţie pe subiectul “Diseminarea Cabalei”

Filed under: Fara categorie, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →