Bucuria este un indicator foarte important că suntem pe drumul cel bun. Sunt fericit că sunt în grup și îmi tratez prietenii cu inima deschisă și iubire. Simt conexiunea și unitatea noastră și mă apropii de Creator uneori în linia dreaptă și alteori în stânga.

Aceasta este bucuria de a face fapte bune la care particip, bucuria de a îndeplini porunca, adică hotărârea Creatorului de a mă apropia și de a mă agăța de El.

Bucuria mărturisește că mă îndrept în direcția corectă, spre scopul corect de a dărui, de a-l întâlni pe Creator, Creatorul meu. Dar poate exista o bucurie opusă, egoistă, simțindu-te în centrul creației și nu grupul și Creatorul în aceasta. Bucuria este construită din acești doi poli: principiile bune și cele rele, dorința de a te bucura și dorința de a dărui, din cele două forțe care operează în creație.

Prin urmare, în progresul nostru, trebuie să verificăm dacă suntem în bucurie și de unde vine această bucurie. La urma urmei, acesta este un indicator extrem de important și, dacă îi acordăm atenție, ne va ajuta să evaluăm foarte rapid fiecare stare și să stabilim la ce trebuie să ajungem. Scopul este să fiu mereu fericit că mă apropii de Creator prin grupul de zece.

Bucuria ar trebui să inunde inima cu fapte bune și conexiune cu adevăratul scop. Poate exista o bucurie complet diferită, nu din dorința de a dărui și uni, ci chiar opusul, din umplerea egoismului.

Prin urmare, este necesar să verific ce produce bucuria mea: Faptul că sunt într-un grup împreună cu prietenii mei, că mă îndrept către Creator și vreau să fuzionez cu El prin acțiuni de dăruire, prin intermediul grupului? Dacă acesta este scopul meu, așa cum se spune, „Tora, Creatorul și Israel sunt una” și mă bucur de el în fiecare moment, atunci aceasta este o bucurie sacră.

Dacă nu simt bucurie, atunci nu sunt îndreptat spre scopul corect, nu sunt îndreptat către Creator, către grupul de zece, și toate eforturile mele sunt irosite. Bucuria este un rezultat al faptelor bune, al eforturilor pentru scopul corect, pentru Creator.

Bucuria este un criteriu de testare ca și cum aș fi acordat la o undă radio, răsucind cadranul pentru a auzi totul mai bine sau reglând focalizarea pentru o mai mare claritate. Îmi concentrez viziunea sau auzul și, dacă sunt concentrat pe țintă, percep totul cu bucurie.

Dacă conexiunea cu grupul mă face fericit, atunci sunt cu adevărat conectat la cei zece. Cu cât mă conectez mai mult cu prietenii și cu Creatorul, cu atât sunt mai plin de bucurie. Bucuria este rezultatul faptelor bune și un indicator al direcției corecte.

Dacă nu sunt fericit, atunci nu mă mișc încă în direcția corectă, dar sunt în propriul egoism și grupul nu mi se pare a fi o zonă spirituală. Este important să mă concentrez asupra scopului spiritual în așa fel încât să evoce bucuria poruncii în mine, adică pentru a atinge acest scop, trebuie să dobândesc calitatea de dăruire.

Mă bucur că m-am ridicat puțin mai mult deasupra mea însumi. Vreau să mă conectez cu prietenii, astfel încât să mă pot pierde acolo și să nu mă simt pe mine însumi, ci să simt că sunt înăuntrul lor de parcă nu ar fi nimic altceva decât prietenii mei. Dacă sunt fericit, atunci sunt pe drumul cel bun.

Pe măsură ce mă alătur grupului, renunț treptat la dorința mea de a mă bucura și încep să simt Creatorul în el. Încă nu-mi dau seama că acesta este Creatorul, dar deja mă umple de bucurie. Aceasta este o lege spirituală. Prin urmare, bucuria este o busolă care determină în mod clar direcția obiectivului: egoistă sau altruistă, e dragul propriei persoane sau de dragul dăruirii.

Așa cum un hoț se bucură că a luat cheia seifului pentru a-l jefui, așa mă bucur că am găsit cheia pentru a-mi deschide inima și a permite intrarea întregii umanități, a întregii lumi.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →