Michael Laitman, pe Quora: “Care credeți că este cauza rasismului modern?“

Egoul uman este la baza tuturor înclinaţiilor și caracteristicile noastre. Funcționează într-o manieră absorbantă, primind de la ceilalți și de la natură, pentru binele personal. De-a lungul istoriei, ego-ul suferă o dezvoltare și ne conduce la o tranziție fatidică, în care își schimbă direcția spre opus: de la primire la dăruire. Putem ajuta o astfel de transformare, pentru a o face mai rapidă și mai plăcută, dacă învățăm cum operează ego-ul asupra noastră și ce putem face pentru a realiza transformarea în mod conștient.

Când percepția noastră se mută către o direcție care ţinteşte de la noi în exterior, spre beneficiul altora, descoperim o paradigmă de sentimente și înțelegeri total diferite. Când ne orientăm spre noi înșine, calculăm întotdeauna dacă ceva este bun sau rău pentru noi. Înseamnă că alegem automat ceea ce percepem ca fiind bun pentru ego și aruncăm deoparte ceea ce vedem că este rău pentru el. Când există un fenomen care nici nu aduce beneficii, nici nu dăunează ego-ului, atunci nu avem nicio simțire a acestui fenomen. Așa percepem realitatea.

Când ne schimbăm pe noi înșine, schimbându-ne concentrarea egoistă constantă dinspre propriul beneficiu către o concentrare altruistă pentru beneficiul altora, începem apoi să percepem partea de realitate care ne înconjoară, asupra căreia nu am avut o percepție anterioară, pentru că am perceput totul prin impulsurile noastre egoiste.

Apoi începem să percepem totul printr-un obiectiv altruist complet opus. În loc de vedere, auz, miros, gust și atingere, dezvoltăm cinci noi simțuri altruiste numite „Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut”. Atunci percepem o lume nouă, numită „lumea superioară” sau „lume spirituală”, prin noua natură altruistă pe care o atingem.

Când ajungem la o astfel de realizare, percepția noastră egoistă asupra realității încă rămâne. Continuăm să trăim și să simțim lumea prin aceleași cinci simțuri înnăscute, totuși concentrarea noastră se transformă complet pentru a percepe partea altruistă a realității care este ascunsă din percepția noastră egoistă. Începem apoi să simțim viața în două lumi. Prin această nouă percepție și simțire, începem să luăm decizii cu privire la modul în care ne orientăm fiecare mișcare. Cu toții suntem destinați să ajungem la această stare.

Între timp, percepția noastră egoistă acordă prioritate oricărui lucru pe care îl percepe ca fiind un beneficiu mai mare pentru noi înșine, în timp ce tot ceea ce nu ne avantajează, este respins sau nu este perceput deloc. În general, alegem automat ceea ce ne place și găsim util obiectivelor noastre și respingem orice altceva.

Rasismul este o stare în care, pe lângă faptul că simțurile noastre sunt îndreptate exclusiv spre propriul beneficiu, ne bucurăm și atunci când alții sunt mai răi. Omenirea în general are această problemă. O parte integrantă a dezvoltării noastre egoiste de-a lungul generațiilor este că egoul atinge o stare de creștere excesivă, în care trăim și lucrăm nu numai pentru a ne servi propriile interese, ci și pentru a provoca daune celorlalți. Acest lucru provine din dorințe sociale excesive (bogăție, onoare, control și cunoaștere) în care ne comparăm constant cu ceilalți și cu cât sunt mai mari ego-urile noastre, cu atât mai mult ne dorim să fim deasupra celorlalţi. Atunci, cu cât este mai rău pentru ei, cu atât este mai bine pentru noi.

Invidia, ura și, în general, dorința de a aduna plăcerea din rănirea altora, sunt inexistente la animale. Această comparație constantă cu ceilalți din societate stabilește astfel scena pentru rasism. Începem să dăm vina pe alții pentru tot felul de probleme și nenorociri din viața noastră atunci când credem că ne provoacă necazurile sau când vedem că sunt mai norocoși și mai de succes decât noi. De asemenea, vrem să arătăm bine în ochii societății și cu cât îi vedem pe alții arătând mai bine decât noi, cu atât mai mult vrem să îi doborâm pentru a ne ridica propriul statut. Astfel de trăsături există doar la oameni, deoarece suntem compuși din calități animale și umane. Partea animală din noi are nevoie de hrană, sex și familie, iar partea umană cere bani, onoare, control și cunoaștere. Când dorința noastră egoistă crește și dorim să ne împlinim din ce în ce mai mult cu sursele acestor emoții, întâlnim apoi invidie și ură.

Rezultă că ne simțim mai bine atunci când îi vedem pe ceilalți ca fiind mai răi, deoarece este un aspect esențial al ego-ului nostru înnăscut. Dacă ego-urile noastre sunt mici, asemănătoare animalelor, atunci nu întâlnim astfel de emoții negative. Cu toate acestea, dacă ego-urile noastre sunt foarte dezvoltate, atunci simțim mari neliniști datorită faptului că ne comparăm în permanență cu ceilalți și că vedem că sunt mai reușiți și mai norocoși. Această neliniște acționează astfel asupra noastră pentru a ne face să dorim să fim deasupra lor, fie prin depășirea lor, fie prin supunerea lor.

Rasismul apare astfel din ce în ce mai mult cu cât ego-urile noastre cresc mai mult. Ne trezim subliniind diferențele și diviziunile noastre din ce în ce mai mult, fără nicio înclinație de a ne ridica deasupra lor, ceea ce ajunge să creeze din ce în ce mai multe cazuri de rasism, ură și diviziune.

Ne găsim astfel, în mișcare către o stare de ură și diviziune imense pe de o parte, dar pe de altă parte, ne găsim din ce în ce mai interdependenți. Într-un moment atât de fatidic, avem nevoie de un nou tip de educație care să sublinieze modul în care ne putem conecta pozitiv deasupra înclinațiilor noastre spre diviziune – o înțelepciune care recunoaște în special cauzele înclinațiilor noastre spre separare și care nu ne ghidează pentru a le diminua sau anula, ci pentru a ne ridica deasupra lor într-o conexiune pozitivă – și procedând astfel, vom ajunge la un nou echilibru armonios între aceste două tendințe opuse.

Bazat pe o conferință video cu Cabalistul dr. Michael Laitman pe 7 iunie 2015.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman. Fotografie de Josh Calabrese pe Unsplash.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →