Dacă începem să explicăm unui copil de 3 sau 4 ani despre problemele noastre de adulţi, evident că, în conformitate cu dezvoltarea sa mentală, psihologică şi spirituală, el va fi incapabil să le înţeleagă. Nu este interesat de ele şi acestea nu sunt incluse deloc în definiţiile sale.

În modul acesta citim cărţile scrise de Cabalişti; trebuie să încercăm să realizăm că nu înţelegem deloc ce ne spun.

Să spunem că citim articolul „În ceea ce priveşte iubirea de prieteni”, dar noi nu ştim ce sunt prietenii sau ce este iubirea. „Prieteni” în spiritualitate sunt părţile sufletului meu; cu toate acestea eu nu îi simt în modul acesta. Eu imediat încurc cuvântul „prieteni” cu prietenia obişnuită din această lume: cu cineva cunoscut, cu cineva cu care îmi place să-mi petrec o seară, ori cu care să călătoresc sau cu prietenii din copilărie.

Cu toate acestea, aici cuvântul are un sens complet diferit. Eu vreau să-mi revelez sufletul, partea eternă a realităţii, însă, până acum, eu am doar o existenţă temporară, iluzorie din lumea noastră imaginară, care nu există cu adevărat. Aşadar, trebuie să înţeleg că aceste cărţi vorbesc numai despre sufletul meu etern, care îmi apar în forma unor oameni speciali, cu care am fost adus împreună de către conducerea superioară, de reţeaua conexiunilor sfărâmate dintre noi.

Este necesar să formăm o reprezentare a unui asemenea sistem în noi înşine, deşi încă este imaginar, însă cât mai apropiat posibil de spiritual. În afară de asta, noi trebuie să definim cu precizie cine este „o persoană” în general, iar „prietenii” în particular şi ce este „iubirea de prieteni”? Prietenii nu sunt aceia cu care este plăcut să petrec timpul, să beau ceva, să iau masa sau să dansez, ori să studiez.

Prietenii sunt o conexiune spirituală specială, care nu este cu scopul de a-şi aduce plăcere între ei. Plăcerea este doar un mijloc. Dar, de fapt, iubirea de prieteni este atunci când toţi acţionează în locul celorlalţi. Asta este una din dificultăţile studiului Cabalei.

A doua dificultate este că percepem Tora ca pe o poveste despre lumea noastră: ca şi cum ar fi timp, mişcare şi spaţiu, care nu există în lumea spirituală. Aşadar, această „poveste” pe care o auzim din Tora, de asemenea, nu există deloc! Nu este nici Egiptul, nici exilul egiptean.

Nu ar trebui să-mi imaginez că acest lucru s-a întâmplat vreodată în lumea noastră. Tora nu descrie evenimentele istorice, ci secventa stărilor pregătitoare prin care au trecut Cabaliştii, pentru a obţine adevărata şi singura percepţie existentă a realităţii.

Aşa că şi eu ar trebui să-mi imaginez constant că nu studiez istoria, care s-a petrecut în vremuri antice, cu un grup de oameni care a fugit dintr-un loc în altul. Nu este vorba de asta, ci despre impresiile senzoriale ale unei persoane, regăsindu-se într-o stare pe care o defineşte ca exilul spiritual, exilul din lumea spirituală. Apoi este posibil să ne imaginăm ce este răscumpărarea şi dezvoltarea spirituală. Este vorba numai despre ceea ce se petrece într-o persoană.

În fiecare zi îmi doresc să mă separ din ce în ce mai mult de poveşti, de istorie şi geografie şi să mi le explic în interior, la nivel de simţire: a mea, ori a altcuiva care îşi doreşte să se dezvolte spiritual. Toate acestea se aplică numai în perioada dezvoltării spirituale a unei persoane. Aşadar „iubirea de prieteni” şi, în general, întreaga Tora ar trebui considerată numai în forma interioară și numai în relaţia cu dezvoltarea noastră.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala 3/6/18, lecţie pe subiectul: „Pregătire pentru Pesach”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →