Ce este frecarea inimilor – un sentiment de apropiere de celălalt? La urma urmei, sunt într-o dorinţă egoistă și percep apropierea chiar din punctul de vedere al propriului meu beneficiu. Nu o pot face altfel – nu am încă o altă natură.

Deci ce putem face? Cum putem încerca prin forță să ne aducem inima mai aproape de inima unui prieten într-o asemenea măsură încât să simțim căldura dintre inimi, rezistența?

Vrem să ne conectăm, ne dăm seama că este necesar. Și în același timp înțelegem că nu suntem în stare să o facem, că este imposibil să ajungem la o singură inimă. Și pe măsură ce încercăm să ne conectăm din nou și din nou, iar de fiecare dată când suntem împinși unul de celălalt începem să simțim frecarea inimilor noastre. Și cu cât este mai puternică această frecare și incapacitate de a pătrunde în inima altuia, înseamnă doar că inima este deja pregătită pentru o conexiune autentică.

Din experiența vieții spirituale știm că dacă încerci să te apropii de cineva de care nu simți o respingere interioară, este destul de ușor de făcut. Este frumos să fim împreună, dar astfel de oameni de obicei nu ajung prea departe.

Cei care au o inimă rigidă, sunt foarte încăpățânați și egoiști și nu îi simt și nu îi înțeleg pe ceilalți avansează. Prin urmare, ni se oferă mintea să realizăm acest principiu spiritual și să înțelegem că suntem obligați, prin depășire, să înțelegem capătul firului care ne leagă.

Și din moment ce nu ne permitem nouă și celuilalt să pierdem această conexiune, și din deznădejde rămânem conectați pentru a simți și a recrea sistemul lui Adam HaRishon, continuăm până când picătură cu picătură totul se adaugă la suma mare, iar mintea începe încetul cu încetul să se conecteze la simţire. Apoi vedem că ei pot merge cu adevărat împreună și se pot uni în funcție de dorință și simţire. Acesta este modul în care realizăm frecarea inimilor.

Cu cât eliberez mai mult spațiu în inima mea pentru inima unui prieten, cu atât ne putem conecta mai puternic.

Rabash scrie în Scrisoarea nr. 40: Prin frecarea inimilor, adică atunci când fiecare își pregătește inima pentru conexiunea cu ceilalți, chiar și cu cei mai puternici, fiecare va scoate căldură din pereții inimii și căldura va aprinde scânteile iubirii până când se va forma o îmbrăcăminte a iubirii. Apoi, amândoi vor fi acoperiți sub o singură pătură, adică nimic nu-i mai desparte și invers, ceea ce i-a despărțit devine acum pătura lor comună, o singură cochilie, adică o singură iubire îi va înconjura și învălui pe cei doi, așa cum se ştie că Dvekut [adeziune] uneşte doi într-unul singur. Și apoi par să aibă o singură inimă pentru că sunt acoperiți cu o pătură care îi ține împreună, transformându-i într-un singur corp.

În fiecare corp uman există miliarde de celule diferite, străine, care îndeplinesc diferite funcții, fiecare cu propriul său scop. Dar toate sunt conectate într-un singur corp, înconjurate de o singură piele și, prin urmare, sunt considerate un singur organism, o singură structură.

Noi și întregul univers suntem construiți conform acestui principiu, în care ajungem la conceptul unei structuri numită Creator în afară de care nu există nimic.

Lecţia zilnică de Cabala 2/21/23, „Pregătirea pentru deschiderea inimii la Congres”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →