Întrebare (pe Quora): Ce este Tișa beAv (ziua 9 din luna Av)?

Răspuns: Tișa beAv este o stare foarte importantă în dezvoltarea creaturii. Conform Înțelepciunii Cabala, Tișa beAv comemorează distrugerea Templelor Sfinte, adică spargerea vaselor, spargerea (distrugerea) însemnând starea în care am pierdut cunoștința (simțirea) conexiunii noastre, ca fiind o singură entitate, adică Sfântul Templu.

În Înțelepciunea Cabala învățăm mult despre această stare de spargere și despre cât este de importantă, fiindcă nu poate fi corectare și conexiune fără stricare și spargere. De aceea, pe de o parte este o mare bucurie în oportunitatea corectării adusă nouă prin spargere și, pe de altă parte, este durerea și plânsul, fiindcă prevedem următoarea spargere și știm că trebuie să îi rezistăm, adică să menținem conexiunea noastră ca fiind o singură entitate, în ciuda forțelor apărute pentru a zdrobi această conexiune. Aceasta coincide cu principiul spiritual că, în Spiritualitate, întâlnim totdeauna două opoziții în același loc.

De aceea, împreună cu bucuria oportunității corectării pe care ne-o aduce spargerea, trebuie totodată să ne pară rău pentru toate spargerile (distrugerile) care au avut loc, din necesitate, datorită rădăcinilor lor spirituale. Dar, care este spargerea de care trebuie azi să ne pară rău? Este pentru că azi, după secolul 16, timpul marelui cabalist ARI (Rav Isaac Luria), cel care a marcat începutul deschiderii procesului de corectare pentru toată lumea, toți trebuie să suferim și să ne pară rău că nu suntem total angajați în acest proces de corectare.

Adică, nu ar trebui să suferim după distrugerea Templelor Sfinte de acum 2000 de ani, ci după fiecare zi în care ratăm angajarea noastră în procesul de corectare, după faptul că ratăm construirea celui de al treilea Templu – corectarea spargerii prin conexiunea noastră. Aceasta înseamnă, de fapt, distrugerea Templelor.

Deci, ce trebuie să luăm în considerare în timpul comemorării din Tișa beAv? Faptul că, azi, noi cauzăm distrugerea și spargerea Templului. Nu ar trebui să plângem pentru ceea ce s-a întâmplat cu 2000  de ani în urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat atunci. Plângând despre asta, este ca și cum ne-am poziționa ca niște mari oameni drepți și ne-am gândi urât la oamenii de atunci și la faptul că au pierdut stăpânirea Templelor. Ceea ce trebuie să înțelegem este că această ruină a avut loc datorită necesității pentru o anumită ordine de desfășurare.

Însă, încă de pe vremea lui ARI, secolul al XVI-lea, când ne poziționăm împotriva procesului și a metodei de corectare – a Înțelepciunii Cabala – ruina constă în spulberarea relațiilor inter-umane, în divizarea care se răspândește în întreaga umanitate. Așa că, nu ne raportăm la Tișa beAv ca la o ocazie istorică, ci ca la o stare care are loc în viața noastră, de zi cu zi.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →