Michael Laitman,pe The Times of Israel: “Ce respectă Kanye West la evrei ”

În ultimele câteva săptămâni a existat o dezbatere tensionată cu privire la creșterea aparentă a antisemitismului în rândul negrilor din SUA. Dezbaterea s-a centrat în jurul comentariilor pe care Kanye West, care și-a schimbat numele în Ye și pe care mulți le consideră antisemite, precum și sprijinul lui Kyrie Irving pentru o carte antisemită pe rețelele de socializare. Cu toate acestea, este mult mai mult decât atât. Extremiștii dintre evreii negri israeliți au organizat marșuri scandând „Noi suntem adevărații evrei”, ceea ce pretinde și Ye, iar atacurile fizice ale negrilor împotriva evreilor ortodocși din New York au devenit un incident aproape zilnic.

Pe față, nu ar trebui să existe antisemitism în rândul negrilor. În general evreii au susținut întotdeauna lupta afro-americanilor pentru egalitate. Majoritatea evreilor susțin și ideologia progresistă, care acordă prioritate comunităților și etniilor maltratate în detrimentul celor privilegiați, printre care se numără și evreii înșiși. Deoarece evreii sunt și au fost întotdeauna un grup minoritar, ei tind să simpatizeze cu alte minorități.

În cazul antisemitismului în rândul negrilor totuși, pare să existe o nouă variație a celei mai vechi urii. Nu este cazul obișnuit în care o majoritate dominantă sau un conducător se întoarce împotriva evreilor, ci mai degrabă un grup care a fost o minoritate abuzată, dar i s-a dat o voce pe care acum o întoarce împotriva celor pe care îi consideră asupritori privilegiați: un alt grup minoritar – evreii.

Mie mi se pare că acesta este în primul rând un caz de invidie. Evreii s-au înălțat de la sărăcie la prosperitate și au făcut acest lucru singuri, în ciuda antisemitismului vocal și adesea instituțional. Astăzi, mulți evrei ocupă poziții cheie în societatea americană, cu mult peste proporția lor în populația SUA. Desigur, asta nu place tuturor, mai ales celor care se simt defavorizați.

Cuvintele lui Ye cu privire la evrei sunt o bună reprezentare a acestor nemulțumiri și ar trebui să le acordăm atenție pentru că ele nu numai că exprimă ura sau cel puțin mânia, ci implică și soluția problemei. Pe 30 noiembrie, JNS a publicat un articol intitulat „TIMELINE: Calea lui Ye către antisemitism”. Articolul a listat cuvintele lui Ye pe rețelele de socializare și în interviuri care, cel puțin pentru unii oameni, sună sau se simt anti-evreiești.

Cu toate acestea, într-unul dintre elementele din listă era o declarație foarte interesantă, pe care cred că ar trebui să o analizăm cu atenție. Declarația spunea: „Respect ceea ce a făcut poporul evreu și modul în care a reunit oamenii săi”.

Unitatea și separarea dintre evrei atrag atenția fiecărui non-evreu. Dar pentru oamenii care nu cunosc evreii, fie că le plac, fie că nu le plac, este ca și cum ar exista un buton care marchează nivelul de unitate sau diviziune dintre evrei. Când butonul se întoarce spre o diviziune crescută, acul cadranului antisemitismului se ridică, iar când butonul se întoarce spre o diviziune scăzută, acul cadranul coboară. Când butonul se întoarce spre unitatea evreiască, acul cadranul antisemitismului alunecă la zero iar un ac al cadranului filoiudaismului urcă.

Adolf Hitler, Henry Ford și Winston Churchill au remarcat cu toții puterea unității evreiești și s-au raportat la aceasta din perspectivele lor specifice. Hitler de exemplu, se temea de asta; Churchill a tratat-o ​​cu evlavie; iar Ford i-a sfătuit pe oamenii de știință socială să învețe de la evrei cum să construiască o societate coerentă. În timp ce acestea trei sunt exemple notabile, nenumărate alte persoane cunoscute sau necunoscute au observat și au remarcat semnificația pe care o atribuie unității evreiești.

Când căutăm modalități de a lupta împotriva antisemitismului, de obicei omitem elementul unității interne, deoarece ne obligă să ajungem la frații noștri pe care adesea îi detestăm mult mai mult decât pe cei care ne urăsc. Cu toate acestea, nu vom scăpa de simplul adevăr că nicio măsură nu împiedică antisemitismul în afară de unitatea internă. Acesta este singurul lucru care ne câștigă respectul lumii și chiar simpatia, iar lipsa acestuia este singura cauză a antipatiei și aversiunii lumii față de noi. Dacă nu vedem acest lucru, atunci suntem în negare, iar dacă suntem în negare, lumea ne va deschide ochii așa cum a făcut-o întotdeauna – cu violență.*

* Veți găsi explicaţii elaborate cu privire la cauzele, istoria și soluția antisemitismului în cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism și cea mai recentă publicație a mea Noul antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată..

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →