Shamati 59: Despre băţ şi şarpe: Şi Moise a răspuns şi a spus: Dar, iată, ei nu mă vor crede, etc. Şi Domnul i-a spus: Ce este în mâna ta? Şi el a spus: un băţ. Şi El a spus: Aruncă-l la pământ.. şi a devenit un şarpe; iar Moise a fugit din calea lui (Exod 4).

Trebuie să înţelegem că nu sunt mai mult de două grade, fie Kedusha (Sanctitate) sau Sitra Achra (Cealaltă faţă). Nu există stări intermediare ci acelaşi băţ devine şarpe, când este aruncat la pământ.

… Asta este înţelesul întrebării, Ce este acela din mâna ta? O mână înseamnă realizarea, de la cuvintele, şi dacă o mână realizează. Un băţ (Mateh în Ebraică) înseamnă că toată realizarea cuiva este construită pe discernământul importanţei inferioare (Mata în Ebraică), care este credinţă deasupra raţiunii. Asta pentru că credinţa este privită ca având importanţă inferioară şi ca mai mică…

Există un discernământ fin, care este făcut în mod constant şi pe care o persoană trebuie să îl facă pentru a avansa pe calea corecţiei sufletului. Se numeşte băţul şi şarpele. Te poţi verifca în acest fel: Dacă am o dorinţă puternică să fac ceva, este clar că este de dragul meu şi realizez că aşa se exprimă egoismul meu, care arde în interiorul meu, apoi, în acelaşi moment în care înţeleg asta, trebuie să mă ridic deasupra lui.

Chiar dacă am o dorinţă interioară mare de a judeca prietenul pentru a decide dacă trebuie să mă apropii mai mult de el sau să mă îndepărtez, totuşi, desupra acestor acţiuni, trebuie să fac un efort şi să ridic întreaga mea ură, repulsi, dezamăgire şi aşteptări de la ceilalţi – prietenii, învăţătorul şi Creatorul şi să avansez prin credinţă deasupra raţiunii.

Trebuie să înţeleg în loc de asta că exact aceste condiţii care îmi sunt date sunt băţul pe care trebuie să îl iau în mâini. Apoi va deveni un simbol al credinţei mele şi mă va ajuta să avansez.

Totuşi, dacă arunc băţul pe pământ conform cu dorinţa mea (pământ – Aretz, este dorinţă – Ratzon), atunci se schimbă într-un şarpe.

Trebuie să fac aceste discernăminte pentru a simţii aceste două puncte în mine, care sunt prezente constant şi se contrazic unul pe celălalt. Ego-ul este în flăcări şi vrea să judece pe toată lumea – prieteni, învăţătorul şi Creatorul. Şi plângerile şi furia sunt complet justificate. Este în mod sincer indignat înăuntru, împotriva tuturor. Dar deasupra, eu lucrez la iubirea lor, justificându-i şi dăruindu-le din întreaga mea inimă prin credinţă deasupra raţiunii.

Atunci când simt aceste două puncte împreună, asta înseamnă că m-am echilibrat corect în starea curentă. Aceste puncte sunt cele care îmi fac calea către scopul creaţiei.

Pe această cale voi vedea că sunt în mod continuu depăşit de noi calcul şi critici, noi dezacorduri între mine şi mediu şi asta se întâmplă pentru a mă face să mă gândesc încă odată că au am dreptatea şi ei greşesc. Această muncă începe chiar acum, de îndată ce grupul începe să se organizeze.

Fie oamenii încep să avanseze prin credinţă deasupra raţiunii, fie vor cădea în aceste dezacorduri şi vor merge împreună cu şarpele, aruncându-şi băţul la pământ, adică, în loc de credinţă deasupra raţiuni pe drum ei vor merge prin credinţă în raţiune sau sub ea. Atunci singurul lucru rămas de făcut va fi să aşteptăm ca ei să se trezească, şi asta poate dura foarte mult – de fapt, nimeni nu ştie când se poate întâmpla asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment →