Trebuie să-mi văd prietenii ca pe cei mai mari iar pe mine ca pe cel mai mic dintre toți. Dar este imposibil să aderi la această extremă doar coborându-te. Pe de altă parte, ar trebui să mă simt cel mai mare, capabil să-i trag pe toți cu mine.

Se pare că sunt atât punctul cel mai de jos, cât și cel mai înalt dintre toate. Și toți prietenii sunt între acești doi poli. O dată mă anulez la zero în fața lor și adaug cât mai multe zerouri posibil. Și altă dată mă măresc la unu, urmat de cât mai multe zerouri posibil.

Și numai în decalajul dintre aceste două stări îmi pot construi atitudinea corectă față de grupul de zece și față de întreaga lume. Pot încadra întreaga lume între aceste două puncte, împreună cu toți marii Cabaliști. Acest lucru se datorează faptului că punctul meu din inimă este special, unic, ceva ce nimeni altcineva nu are. Eu sunt singurul care poate contacta Creatorul din acest punct. Nimeni altcineva nu poate pentru că nu există un astfel de punct în nicio altă persoană.

Prin urmare, când transmit tuturor conexiunea cu Creatorul prin acest punct, sunt complet unic și devin Keter. Și la fel fac toți.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 18.11.2018, „Munca cu credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →