Este imposibil să judeci o situaţie până când nu ai trecut şi tu prin ea. Seara este dificil de crezut că dimineaţă nu vei avea putere să te trezeşti și că somnul va fi așa de dulce, deoarece seara noi suntem atraşi de plăceri complet diferite.

Prin urmare, este scris: “Nu judeca un prieten până când nu eşti în pantofii lui”. Celălalt eşti tu, aşa că nu te judeca degeaba. Ca să judeci locul, tu trebuie să te afli în el cu toate dorinţele, gândurile şi cu sentimentele tale. Asta înseamnă că “judecătorul are numai ceea ce văd ochii lui”.

Calea spirituală presupune că omul se judecă pe el însuşi, privindu-se dintr-o parte, în fiecare stare, până când ajunge la linia de mijloc, apoi poate deveni un judecător real. ¹

Este cel mai important pentru avansarea spirituală rugăciunea, o cerere. Nu contează ce s-a întâmplat, în ce stare ne aflăm – toate acestea sunt date şi aranjate de către Creator. Iar noi putem doar să îi cerem Creatorului, toţi împreună, cu o singură cerere, dintr-o singură inima. Asta este cel mai important.

Dacă omul tratează cererea faţă de Creator în mod corect, atunci el imediat primeşte un răspuns, iar prin asta el îşi poate ascuţi cererea şi din nou să primească un răspuns, din nou îşi ascute cererea şi iarăşi primeşte un răspuns, etc. Deci asta merge în cercuri tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul este pentru mine”, până când aderam într-o asemenea măsură încât lucrăm împreună. Nu este ca şi cum eu cer, iar Creatorul răspunde sau că eu reacţionez la răspunsul Creatorului, ci cererea şi răspunsul se petrec simultan.

Mai târziu noi vom vedea că răspunsul stă în cerere. Acest lucru este determinat de măsura adeziunii dintre noi. Omul nu are nevoie să aştepte un răspuns, deoarece cererea în sine conţine deja răspunsul. ²

Din lecţia zilnică de Cabala 8/20/18, pregătirea pentru lecţie

1 Minute 6:11
2 Minute 8:00

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →