Rugăciunea trebuie să fie completă, din adâncul inimii, ceea ce înseamnă că omul este absolut sigur că, în afară de Creator, nu există nimeni în lume care să îl poată ajuta. (Baal HaSulam, Shamati 5, „Lishma este o trezire de Sus. De ce avem nevoie de o trezire de jos?„)

Rugăciunea este considerată reală dacă ajunge la Creator. Și poate ajunge la El doar dacă rugăciunea vine din adâncul inimii omului, din cea mai importantă dorință interioară a sa, atunci când el este sută la sută sigur că poate obține ceea ce dorește doar dacă Creatorul îl ajută, făcând practic totul pentru el.

Dar există un mic „dar” aici și este foarte important! Creatorul răspunde doar la o cerere colectivă.

Poți să strigi la El oricât de mult ai vrea, El nu-ți va putea răspunde. Pentru că trebuie să mergi la El printr-un Kli (vas) comun! Așa cum te-ai născut și ai căzut de la înălțimea nivelului tău spiritual la cel material, despărțindu-te în mod egoist de toată lumea, tot așa acum trebuie să te ridici din nou, în mod anti-egoist, în același loc, la El.

Prin urmare, cererea trebuie să fie colectivă. În niciun caz nu te va ajuta să stai jos, să plângi, să suspini și să implori. N-o să se întâmple nimic! Doar dacă sunt cel puțin doi oameni care, în ciuda egoismului lor, se conectează cumva unul cu celălalt pentru a-și înălța cererea către Creator, în această formă va ajuta.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Cerem Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →