Întrebare: Străduindu-te spre plăcere și fugind de suferință, este posibil să-ţi prezici următorul pas?

Răspuns: Nu puteți prevedea următorul pas, deoarece nu știți exact ce dorințe se vor trezi în voi și ce va fi necesar pentru a le realiza. Dar veți reflecta întotdeauna pe baza dorințelor care apar în voi, cum să le realizați cât mai bine: să dați cât mai puțin posibil și să primiți cât mai mult în toate acțiunile voastre.

Vedeți cum stați, cât mai confortabil posibil în condiţiile actuale, cum vorbiți, cum vă comportați, subconștient sau conștient, indiferent cum.

Întrebare: Ce este în neregulă cu acest comportament? Ce nu funcționează în el?

Răspuns: În principiu, acest model ar putea fi corect în sine. Scopul este de a ne asigura că ne realizăm pe noi înşine cu profit maxim și, în fiecare moment, menținem o mai mare încredere, siguranţă, împlinire și avansare.

Faptul este că sunt comandat de valorile pe care le primesc de la societate. Iar aceasta îmi impune lucruri de care nu am deloc nevoie.

Fiecare dintre noi aduce societății aspirațiile sale de avere, faimă, putere. Și se pare că vreau să folosesc societatea pentru a face bani, să îi impun nu valorile de care are nevoie, ci ceea ce eu trebuie să obțin de la ea. Inventez tot felul de lucruri pentru a vinde și a obține astfel cunoștințe, putere, faimă și bani.

Drept urmare, îmi impun valorile altora și, din moment ce aceasta devine deja o moștenire a întregii societăți, ea se impune tuturor celorlalți sub formă de publicitate și orice altceva. Se pare că publicăm reciproc lucruri absolut inutile, prin care fiecare dintre noi vrea să câștige ceva, fie faimă, fie putere, fie bani. Astfel, ne vindem reciproc lucruri complet inutile.

Întrebare: Dar de ce suntem siguri că avem nevoie de asta?

Răspuns: Pentru că societatea ne face să credem asta. Dacă societatea spune că acest lucru este bun, atunci încercând să câștig recunoașterea și respectul în ochii săi, fac ceea ce îmi impune.

De exemplu, acum stau în costum. Ar fi mai confortabil pentru mine să stau în pijamale. De ce nu fac asta? Pentru că societatea mă obligă să mă îmbrac așa și vreau să primesc aprobarea în ochii ei, astfel încât să mă asculte, să mă respecte. Prin urmare, ne comportăm astfel, indiferent dacă o înțelegem sau nu.

Astfel, societatea ne obligă la acțiuni care, în principiu, sunt opuse impulsurilor și dorințelor mele naturale. De fapt, nu aș vrea asta, aș vrea doar să exist în pace. Societatea se dezvoltă constant în dorințele sale și mă obligă să doresc ceva de care nu am absolut deloc nevoie. Dar așa funcţionăm.

Din KabTV “Îndeaproape” 8/19/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →