Întrebare: Este scris în Cartea Zohar: „Cât de bine și cât de plăcut este ca și frații să locuiască împreună. ” Aceasta înseamnă a fi prieteni: că la ora când stau împreună, nu se separă unul de celălalt.

La început, par a fi oameni în război unul cu celălalt, vrând să se ucidă reciproc, apoi din nou se întorc la iubire frățească. Creatorul spune despre ei: „Ce bine și cât de plăcut este și pentru frați să locuiască împreună!” Dar, în plus, Însuși Creatorul este atent la discursurile lor, și El are desfătare, și se bucură pentru ei.

Cum se poate ca oamenii care sunt gata să se omoare unii pe alții, totuși, se reunesc și iubirea frățească apare între ei?

Răspuns: Acest lucru este cu adevărat uimitor, deoarece venim dintr-un singur suflet. Acest sistem a fost creat ca o dorință comună, un singur organism. Și apoi a fost spart în mod deliberat în bucăți mici.

Acest lucru este similar cu modul în care este construit un mozaic Lego: mai întâi, se face o imagine și apoi o ștampilă specială o taie în bucăți, astfel încât copiii să poată învăța să asambleze o imagine din componentele sale.

Sufletul nostru comun este creat în mod similar. Întrucât este împărțit în cele mai mici piese, trebuie să găsim o astfel de conexiune între ele, o astfel de juxtapunere încât toate sufletele noastre se adună din nou într-un singur tablou mare, într-un singur suflet.

Acest singur suflet se numește Adam, din cuvântul „Adomeh – similar” cu Creatorul. În măsura în care ne apropiem unul de celălalt pentru a pune împreună o imagine de ansamblu, devenim Adam, om.

Adică, omul din noi nu este corpul nostru animal și nici înclinațiile noastre animalice originale, ci este măsura asemănării noastre cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →